budacă s.f. (reg.) Vas folosit pentru închegarea laptelui. /cf. budăi.

BUDACĂ, budace, s. f. (Reg.) Vas de lemn în care se pune laptele la închegat. – Din bud[ăi] + suf. -acă.

budacă f. 1. putineiu scurt și larg; 2. fig. și fam. femeie scurtă și grasă. [Variantele: budașcă, budaie, budălău, buduiu se trag dintr’un primitiv bud, scorbură de copaciu (v. budur)].

budácă f., pl. e (rudă cu buduĭ). Est. ș.a. Putină cu gura maĭ deschisă de cît fundu și în care se toarnă laptele din gălețĭ la stînă și se păstrează zeru.

budaie f. Mold. V. budacă.

BUDACĂ s. v. închegătoare.

budacă s. v. ÎNCHEGĂTOARE.

budacă, s.f. (reg.) Vas mare de lemn în formă de putină; budâi. ■ Se folosește la măsuratul laptelui cu carâmbul, pentru închegarea cașului și la cumpănitul brânzei, pentru depozitarea merelor ca să fermenteze. ■ (onom.) Budacă, nume de familie în jud. Maram. – Cf. budâi „vas din doage în care se păstrează laptele” (Scriban, DLRM, MDA).

budacă, s.f. – (reg.) Vas mare de lemn în formă de putină (Papahagi, 1925); budâi. Se folosește la măsuratul laptelui cu carâmbul (Dăncuș, 1986), pentru închegarea cașului și la cumpănitul brânzei (Georgeoni, 1936: 75), pentru depozitarea merelor ca să fermenteze (Ieud, 1988). ♦ (onom.) Budaca, Budacă, nume de familie în Maramureș. – Cf. budâi „vas din doage în care se păstrează laptele” (< magh. bödöny „bidon, putină”) (Scriban, DLRM, MDA); cf. germ. Butte, Bude „vas de lemn” (Țurcanu).

budacă, s.f. – Vas mare de lemn în formă de putină (Papahagi 1925); budâi. Se folosește la măsuratul laptelui cu carâmbul (Dăncuș 1986), pentru închegarea cașului și la cumpănitul brânzei (Georgeoni 1936: 75), pentru depozitarea merelor ca să fermenteze (Ieud 1988). – Cf. germ. Butte, Bude „vas de lemn” (Țurcanu).