budacă s.f. (reg.) Vas folosit pentru închegarea laptelui. /cf. budăi.

BUDACĂ (pl. -ce) sf. 🐑 Ciubăr în care se încheagă laptele la stînă [comp. BUDĂIU].

BUDACĂ, budace, s. f. (Reg.) Vas de lemn în care se pune laptele la închegat. – Din bud[ăi] + suf. -acă.

budacă f. 1. putineiu scurt și larg; 2. fig. și fam. femeie scurtă și grasă. [Variantele: budașcă, budaie, budălău, buduiu se trag dintr’un primitiv bud, scorbură de copaciu (v. budur)].

budácă f., pl. e (rudă cu buduĭ). Est. ș.a. Putină cu gura maĭ deschisă de cît fundu și în care se toarnă laptele din gălețĭ la stînă și se păstrează zeru.

❍BUDAC² (pl. -ace) sn. = BUDACĂ.

BUDĂCICĂ sf. 🐑 dim. BUDACĂ.

budaie f. Mold. V. budacă.

BUDACĂ s. v. închegătoare.

budacă s. v. ÎNCHEGĂTOARE.

budacă, s.f. (reg.) Vas mare de lemn în formă de putină; budâi. ■ Se folosește la măsuratul laptelui cu carâmbul, pentru închegarea cașului și la cumpănitul brânzei, pentru depozitarea merelor ca să fermenteze. ■ (onom.) Budacă, nume de familie în jud. Maram. – Cf. budâi „vas din doage în care se păstrează laptele” (Scriban, DLRM, MDA).

budacă, s.f. – (reg.) Vas mare de lemn în formă de putină (Papahagi, 1925); budâi. Se folosește la măsuratul laptelui cu carâmbul (Dăncuș, 1986), pentru închegarea cașului și la cumpănitul brânzei (Georgeoni, 1936: 75), pentru depozitarea merelor ca să fermenteze (Ieud, 1988). ♦ (onom.) Budaca, Budacă, nume de familie în Maramureș. – Cf. budâi „vas din doage în care se păstrează laptele” (< magh. bödöny „bidon, putină”) (Scriban, DLRM, MDA); cf. germ. Butte, Bude „vas de lemn” (Țurcanu).

budacă, s.f. – Vas mare de lemn în formă de putină (Papahagi 1925); budâi. Se folosește la măsuratul laptelui cu carâmbul (Dăncuș 1986), pentru închegarea cașului și la cumpănitul brânzei (Georgeoni 1936: 75), pentru depozitarea merelor ca să fermenteze (Ieud 1988). – Cf. germ. Butte, Bude „vas de lemn” (Țurcanu).