2 intrări
4 definiții
Explicative DEX
bucină s.f. (muz.; la romani) Instrument de suflat asemănător cornului de vînătoare de astăzi. • pl. -e. /<lat. būcĭna, -ae.
BUCINĂ s.f. Instrument de suflat la romani, asemănător cornului de vînătoare de astăzi. [Pl. -ne. / < lat. bucina].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
bucina, bucin, v.i. (reg.; înv.) 1. A cânta din bucium: „S-a întors cu fața spre Munții Oașului și-a bucinat prelung o dată” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 47). 2. (fig.) A plânge: „Hai să legănăm coconu, să nu mai bucine” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 122). – Lat. buccinare „a suna din corn” (MDA).
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bucina, bucin, vb. intranz. – (reg.; înv.) 1. A cânta din bucium. 2. A plânge: „Hai să legănăm coconu, să nu mai bucine” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 122). – Lat. buccinare „a suna din corn” (MDA, Șăineanu) < lat. bucina „instrument de suflat la romani, asemănător cu cornul de vânătoare”.
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
| verb (VT2.1) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
bucină, bucinesubstantiv feminin
- 1. Instrument de suflat la romani, asemănător cornului de vânătoare de astăzi. DN
etimologie:
- bucina DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.