2 intrări
6 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
buciuma [At: TETRAEV. (1574), 208 / V: ~cina, ~ciuna / Pzi: bucium / E: lat bucinare] 1 vi A sufla din bucium1 (1) (sau din alte instrumente) Si: a trâmbița. 2 vt (Fig) A spune ceva la toată lumea, în gura mare Si: a anunța, a vesti. 3 vt (Spc) A lăuda. 4 vi (Reg) A plânge. 5 vi (D. lupi; rar) A urla.
bucină s.f. (muz.; la romani) Instrument de suflat asemănător cornului de vînătoare de astăzi. • pl. -e. /<lat. būcĭna, -ae.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BUCINĂ s.f. Instrument de suflat la romani, asemănător cornului de vînătoare de astăzi. [Pl. -ne. / < lat. bucina].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
buciumà v. 1. a suna din bucium (sau din alt instrument): apoi un corn apucă și buciumă ’n vânt AL.; 2. fig. a vesti în gura mare, a spune la toată lumea. [Vechiu-rom. bucinà = lat. BUCCINARE].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
bucina, bucin, v.i. (reg.; înv.) 1. A cânta din bucium: „S-a întors cu fața spre Munții Oașului și-a bucinat prelung o dată” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 47). 2. (fig.) A plânge: „Hai să legănăm coconu, să nu mai bucine” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 122). – Lat. buccinare „a suna din corn” (MDA).
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bucina, bucin, vb. intranz. – (reg.; înv.) 1. A cânta din bucium. 2. A plânge: „Hai să legănăm coconu, să nu mai bucine” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 122). – Lat. buccinare „a suna din corn” (MDA, Șăineanu) < lat. bucina „instrument de suflat la romani, asemănător cu cornul de vânătoare”.
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
bucină, bucinesubstantiv feminin
- 1. Instrument de suflat la romani, asemănător cornului de vânătoare de astăzi. DN
etimologie:
- bucina DN