2 definiții pentru bucină
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
bucină s.f. (muz.; la romani) Instrument de suflat asemănător cornului de vînătoare de astăzi. • pl. -e. /<lat. būcĭna, -ae.
BUCINĂ s.f. Instrument de suflat la romani, asemănător cornului de vînătoare de astăzi. [Pl. -ne. / < lat. bucina].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: bucină
bucină substantiv feminin
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
bucină, bucinesubstantiv feminin
- 1. Instrument de suflat la romani, asemănător cornului de vânătoare de astăzi. DN
etimologie:
- bucina DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.