9 definiții pentru bucentaur


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bucentaúr sm [At: DEX2 / P: ~a-ur / Pl: ~i / E: fr bucentaure] (Mit) Centaur care avea corp de taur.

BUCENTÁUR, bucentauri, s. m. Ființă fabuloasă, jumătate om, jumătate taur. [Pr.: -ta-ur] – Din fr. bucentaure.

BUCENTÁUR, bucentauri, s. m. (În mitologie) Centaur care avea corp de taur. [Pr.: -ta-ur] – Din fr. bucentaure.

BUCENTÁUR s.m. 1. Centaur cu corp de taur. 2. Corabie de festivități a dogilor venețieni. [Pron. -ta-ur. / < fr. bucentaure, cf. gr. bous – bou, kentauros – centaur].

BUCENTÁUR s. m. ființă fabuloasă, jumătate om și jumătate taur. (< fr. bucentaure)

BUCENTÁUR ~i m. mit. Centaur cu corp de taur. [Sil. -ta-ur] /<fr. bucentaure

Bucentaur m. numele corăbiei aurite de pe care dogii Veneției aruncau, la încoronarea lor, un inel în valuri, drept semn de logodnă cu Adriatica: pe vechiul Bucentaur prin Veneția purtat AL.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bucentáur (-ta-ur) s. m., pl. bucentáuri

bucentáur s. m. (sil. -ta-ur), pl. bucentáuri

Intrare: bucentaur
  • silabație: -ta-ur
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bucentaur
  • bucentaurul
  • bucentauru‑
plural
  • bucentauri
  • bucentaurii
genitiv-dativ singular
  • bucentaur
  • bucentaurului
plural
  • bucentauri
  • bucentaurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bucentaur

  • 1. Ființă fabuloasă, jumătate om, jumătate taur.
    surse: DEX '09 DN
  • 2. Corabie de festivități a dogilor venețieni.
    surse: DN

etimologie: