12 definiții pentru buștihan


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

buștihán sm vz buștean

BUȘTIHÁN, buștihani, s. m. (Reg.) Buștean. – Et. nec.

BUȘTIHÁN, buștihani, s. m. (Reg.) Buștean. – Et. nec.

BUȘTIHÁN, buștihani, s. m. (Mold.) Buștean. Găsește un buștihan putregăios, îl scobește cu ce poate și-i face urdiniș. CREANGĂ, P. 238.

BUȘTIHÁN, buștihani, s. m. (Reg.) Buștean.

buștihan m. Mold. V. buștean: găsește un buștihan putregăios CR.

buștihán m. (cp. cu buștean și rut. buzdyhán, buzdugan). Nord. Buștean. – Și buștĭuhan.

bușteán sm [At: GORJAN, H. II, 205 / V: boș~, (Mol) ~tihán / Pl: ~eni / E: nct] 1 Partea trunchiului unui copac rămasă în pământ după tăiere Si: buturugă. 2 Trunchi de copac tăiat și curățat de crengi Si: bilă1, bârnă. 3 (Pfm; îe) A dormi (sau a fi, a sta, a rămâne etc. mort) (ca un) ~ (negru) A dormi neclintit Cf butuc, tun. 4 (Pfm; îe) A ajunge să bată ~ ii A deveni orb. 5 (Pfm; îe) A lămuri (pe cineva) ~ A explica un lucru cuiva, așa încât să nu înțeleagă nimic. 6 (Pfm; îe) A fi lămurit (de cineva) ~ A nu înțelege nimic din explicațiile cuiva. 7 (În basme, cu înțeles neprecizat; îc) ~ul-ielelor, ~ul-zânelor Bradul zânelor. 8 (La roată) Butuc.

buștean m. 1. butuc, trunchiu de lemn fără crăci; 2. bucată de lemn gros; 3. fig. om lipsit de pricepere și de simțire: ce stai ca un buștean? 4. (în unele părți) butuc de roată. [Dintr’un primitiv bușt, înrudit cu but (v. butuc); varianta Mold. buștihan corespunde formal lui burdăhan]. ║ adv. ca un buștean de țeapăn: a adormit buștean.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

buștihán (reg.) s. m., pl. buștiháni

buștihán s. m., pl. buștiháni


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BUȘTIHÁN s. v. buștean, butuc, buturugă, ciot.

buștihan s. v. BUȘTEAN. BUTUC. BUTURUGĂ. CIOT.

Intrare: buștihan
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buștihan
  • buștihanul
  • buștihanu‑
plural
  • buștihani
  • buștihanii
genitiv-dativ singular
  • buștihan
  • buștihanului
plural
  • buștihani
  • buștihanilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

buștihan

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Găsește un buștihan putregăios, îl scobește cu ce poate și-i face urdiniș. CREANGĂ, P. 238.
      surse: DLRLC

etimologie: