3 intrări

24 de definiții

din care

Explicative DEX

bușcă1 sf [At: VICIU, GL. / Pl: ? / E: nct] (Reg) 1 Bucată mică (din ceva). 2 Îmbucătură.

bușcă3 sf vz babușcă

bușcă2 sf [At: VICIU, GL. / Pl: ~șce / E: bg бучка] (Reg) 1 Turtă coaptă din aluat de pâine Si: chiflă. 2 (Lpl) Încrețitura mânecii iei, formată în locul în care aceasta se prinde la umăr.

BABUȘCĂ, babuște, s. f. Pește de apă dulce, lung de 25-30 cm, argintiu pe spate, alb pe abdomen și cu înotătoarele roșii; ocheană, bălos (2) (Rutilus rutilus). – Din bg. babușka.

babușcă1 sf [At: ANTIPA, F. I. 179-181 / Pl: ~ște / E: rs бабушка] (Iht; șîs ~ albă) Pește de apă dulce lung de 10-12 cm, argintiu pe spate, alb pe abdomen, cu înotătoarele roșii (Rutilus rutilus) Si: bălos, ocheană, taharău, taran, țărancă.

buște sfp vz bușcă3

babúșcă1 s.f. (iht.) Pește de apă dulce, lung de 10-12 cm, argintiu pe spate, alb pe abdomen și cu înotătoarele roșii, răspîndit în bălți și iazuri (Rutilus rutilus); ocheană, (reg.) bălos. • pl. -ște. /<bg. бабусца.

BABUȘCĂ (pl. -uște) sf. 1 🐦 Păsărică îmbătrînită care nu mai cîntă: umblînd toată ziua pînă să împuște și ei cîte vre-o ~ de nu știu care păsărică (ISP.) 2 🐟 Mic pește de apă dulce, cunoscut încă sub numele de „ochiană”, „ocheniță”, „țărancă” sau „țărăncuță”, „bălos”, etc. (Leuciscus rutilus) (🖼 285) 3 🐟 Pește mărunt, baboiu (L.M.) 4 🐟 ~ -ROȘIE = ROȘIOA [blg. rus. babuška].

BATCĂ5 (pl. -ce) sf. 🐟 1 BABUȘCĂ2 2 Pește de 20-25cm. ce seamănă cu plătica și trăește prin bălțile Dunării; numit și bătculiță”, corbancă”, corpa(n)că”, corpănică”, etc. (Blicca bjǒrkna) (🖼 416) [sl. *babka < baba; comp. rut. babka].

ȚĂRANCĂ (pl. -ance, -ănci) sf. 1 Locuitoare de la țară, săteancă 2 🐟 = BABUȘCĂ [țăran].

BABUȘCĂ, babuște, s. f. Pește de apă dulce, lung de 10-12 cm, argintiu pe spate, alb pe abdomen și cu înotătoarele roșii; ocheană, bălos (2) (Rutilus rutilus). – Din bg. babușka.

BABUȘCĂ2, babuște, s. f. (Regional; adesea determinat prin «albă») Pește de apă dulce, lung cam de 25-30 cm, cu capul mic, spinarea cenușie-albastră, cu pîntecele alb și aripioarele roșii (Leuciscus rutilus); țărancă, ocheană.

BABUȘCĂ, babuște, s. f. (Iht.; reg.) Ocheană – Bg. babuška.

BABUȘCĂ ~te f. 1) Pește dulcicol, de talie medie, cu corpul turtit lateral, având înotătoarele și ochii roșii; ocheană; roșioară. /<bulg. babușka

roșiór, -oáră adj. (dim. d. roș, în vechime roșiŭ. Cp. cu albișor, gălbior, verdișor). Cam roș saŭ roș curat (în alintătură): vin roșior, ĭa toarnă niște roșior (adică: vin roș)! S. m. Roș, soldat călare de odinioară îmbrăcat în roș (V. roș). Soldat de cavalerie care era îmbrăcat în tunică roșie pînă la 1912: România are astăzĭ 15 regimente de roșiorĭ (V. călăraș). S. f. Filimică (plantă). Dun. Un pește mic leuciscus [saŭ scardinius] erythrophthalmus, numit și babușcă, cîrjancă și ocheană, ĭar cînd e mic goghie. V. plătică.

Ortografice DOOM

babușcă (pește) s. f., g.-d. art. babuștei; pl. babuște

babușcă (pește) s. f., g.-d. art. babuștei; pl. babuște

babușcă (iht.) s. f., g.-d. art. babuștei; pl. babuște

Enciclopedice

BUȘCĂ subst., pl. buște. 1. Bușcă, Coman (BCI XI 18). 2. Bușcal și Bușcar (Ard), cf. ar. Bușca, contras (?) < Bușicu. 3. Bașcea (17 B I 409). 4. Din pl., Buștea, Ioan (Șchei; – și Buștul (Drăg).

Sinonime

BUȘCĂ s. v. gură, îmbucătură, înghițitură, mușcătură.

bușcă s. v. GURĂ. ÎMBUCĂTURĂ. ÎNGHIȚITURĂ. MUȘCĂTURĂ.

BABUȘCĂ s. (IHT.) 1. (Rutilus rutilus) ocheană, (pop.) bălos, (reg.) goghie, ocheniță, taran, tarancă, țărancă, țărăncuță, (prin Dobr. și Munt.) taharău. 2. v. baboi.

BABUȘCĂ ROȘIE s. v. ocheană, roșioară.

BABUȘCĂ s. (IHT.) 1. (Rutilus rutilus) ocheană, (pop.) bălos, (reg.) goghie, ocheniță, taran, tarancă, țărancă, țărăncuță, (prin Dobr. și Munt.) taharău. 2. baboi, fîță, (Olt.) juvete. (Peștele mai mărunt se numește ~.)

Intrare: Bușcă
Bușcă nume propriu
nume propriu (I3)
  • Bușcă
Intrare: bușcă
bușcă1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F50)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bușcă
  • bușca
plural
  • buști
  • buștile
genitiv-dativ singular
  • buști
  • buștii
plural
  • buști
  • buștilor
vocativ singular
plural
bușcă2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F9)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bușcă
  • bușca
plural
  • buște
  • buștele
genitiv-dativ singular
  • buște
  • buștei
plural
  • buște
  • buștelor
vocativ singular
plural
buște
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: babușcă
babușcă1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F9)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • babușcă
  • babușca
plural
  • babuște
  • babuștele
genitiv-dativ singular
  • babuște
  • babuștei
plural
  • babuște
  • babuștelor
vocativ singular
plural
bușcă2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F9)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bușcă
  • bușca
plural
  • buște
  • buștele
genitiv-dativ singular
  • buște
  • buștei
plural
  • buște
  • buștelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

babușcă, babuștesubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.