2 intrări
6 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
búșcă1 sf [At: VICIU, GL. / Pl: ? / E: nct] (Reg) 1 Bucată mică (din ceva). 2 Îmbucătură.
búșcă2 sf [At: VICIU, GL. / Pl: ~șce / E: bg бучка] (Reg) 1 Turtă coaptă din aluat de pâine Si: chiflă. 2 (Lpl) Încrețitura mânecii iei, formată în locul în care aceasta se prinde la umăr.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
búșcă3 sf vz babușcă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
BÚȘCĂ s. v. gură, îmbucătură, înghițitură, mușcătură.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
bușcă s. v. GURĂ. ÎMBUCĂTURĂ. ÎNGHIȚITURĂ. MUȘCĂTURĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
BUȘCĂ subst., pl. buște. 1. Bușcă, Coman (BCI XI 18). 2. Bușcal și Bușcar (Ard), cf. ar. Bușca, contras (?) < Bușicu. 3. Bașcea (17 B I 409). 4. Din pl., Buștea, Ioan (Șchei; – și Buștul (Drăg).
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv feminin (F50) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F9) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||