8 definiții pentru brustan


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

brustán sm vz brusture

BRUSTÁN, brustani, s. m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene dispuse în capitule la vârful tulpinii și cu miros caracteristic plăcut (Telekia speciosa).Cf. brusture.

BRUSTÁN, brustani, s. m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene dispuse în capitule la vârful tulpinii și cu miros caracteristic plăcut (Telekia speciosa).Cf. brusture.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

brustán s. m., pl. brustáni


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BRUSTÁN s. v. lăptucul-oii, măcrișul calului, ștevie.

brustan s. v. LĂPTUCUL-OII. MĂCRIȘUL CALULUI. ȘTEVIE.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

brustán, brustani, s.m. – (bot.) Brustur(e), plantă cu frunze mari și late, cu flori purpurii, dispuse în inflorescență sferică, țepoasă. Ciulin, scai (Actium lappa). Se utiliza pentru obținerea culorii negre, în amestec cu arin, sovârf, coji de nucă. ♦ (med. pop.) Frunzele crude se puneau pe răni, buboaie, umflături, pe pielea arsă de soare; pentru dureri de șale și de piept (Butură, 1979). Rădăcina, recoltată înainte de înflorire (în martie-aprilie), conține insulină (40). Stimulează funcțiile renale; scade zahărul din sânge (Dumitru, 1992: 90). ♦ Brusturi, top. în localitățile lăpușene Larga și Rohia (Vișovan, 2008); Brusturi, localitate în Maramureșul din dreapta Tisei (Filipașcu, 1940). ♦ (onom.) Brustureanu, nume de familie (DFN, 2007). ♦ Atestat sec. XVI (Mihăilă, 1974). – Et. nec. (Șăineanu, DEX, MDA). Cuvânt autohton, cf. alb. brushtullë, cu arhetipul *brustul, din rad. i.-e. *bhrez-s- „a încolți, a crește” (Russu, Brâncuș); din brust (cf. top. Valea Brustului) + suf. -an (Frățilă, 1999). Cuv. rom. > magh. brusztuj, burusztuj, ucr. brostur, brustura „brusture”.

brustán, -i, s.n. – (bot.) Brustur(e), plantă cu frunze mari și late, cu flori purpurii dispuse în inflorescență sferică, țepoasă. Ciulin, scai (Actium lappa). Se utiliza pentru obținerea culorii negre, în amestec cu arin, sovârf, coji de nucă. ♦ (Med. pop.) Frunzele crude se puneau pe răni, buboaie, umflături, pe pielea arsă de soare; pentru dureri de șale și de piept (Butură 1979). Rădăcina, recoltată înainte de înflorire (în martie-aprilie) conține insulină (40). Stimulează funcțiile renale; scade zahărul din sânge (Dumitru 1992: 90). – Cuvânt autohton, cf. alb. brushtullë, cu arhetipul *brustul, de la rad. i.-e. *bhrez-s- „a încolți, a crește” (Russu 1981; Brâncuși 1983).

Intrare: brustan
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brustan
  • brustanul
  • brustanu‑
plural
  • brustani
  • brustanii
genitiv-dativ singular
  • brustan
  • brustanului
plural
  • brustani
  • brustanilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

brustan

  • 1. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene dispuse în capitule la vârful tulpinii și cu miros caracteristic plăcut (Telekia speciosa).
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: lăptucul-oii ștevie

etimologie:

  • cf. brusture
    surse: DEX '98 DEX '09