2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BRUNÁRE s. f. Acțiunea de a bruna și rezultatul ei; brunaj. – V. bruna.

BRUNÁRE s. f. Acțiunea de a bruna și rezultatul ei; brunaj. – V. bruna.

brunare sf [At: LTR / Pl: ~nări / E: bruna] 1 Acoperire chimică cu oxizi pentru a feri de coroziune. 2 Strat protector de oxizi Cf bruna.

BRUNÁRE s. f. Acțiunea de a bruna și rezultatul ei.

BRUNÁRE s.f. Acțiunea de a bruna și rezultatul ei; brunaj. [< bruna].

BRUNÁ, brunez, vb. I. Tranz. A acoperi pe cale chimică o piesă de oțel sau de cupru cu un strat de oxizi de culoare brună pentru a o feri de coroziune. – Din fr. brunir.

bruna vt [At: LTR / Pzi: ~nez / E: fr brunir] A acoperi chimic o piesă de metal cu un strat de oxizi de culoare închisă pentru a o feri de coroziune.

BRUNÁ, brunez, vb. I. Tranz. A acoperi pe cale chimică o piesă de oțel sau de cupru cu un strat de oxizi de culoare închisă pentru a o feri de coroziune. – Din fr. brunir.

BRUNÁ, brunez, vb. I. Tranz. (Cu privire la fier sau oțel) A acoperi, pe cale chimică, cu un strat de oxizi, cu scopul de a-l proteja împotriva acțiunii dăunătoare a aerului, a apei sau a soluțiilor saline. (Refl. pas.) Armamentul portativ se brunează de obicei pe toate suprafețele exterioare.

BRUNÁ, brunez, vb. I. Tranz. A acoperi pe cale chimică oțelul sau fierul cu un strat de oxizi, pentru a le feri de coroziune. – Fr. brunir.

BRUNÁ vb. I. tr. (Tehn.) A acoperi pe cale chimică oțelul sau fierul cu un strat de oxizi împotriva coroziunii. [< fr. brunir].

BRUNÁ vb. tr. a acoperi oțelul, cuprul cu un strat de oxizi împotriva coroziunii. (< fr. brunir)

A BRUNÁ ~éz tranz. (obiecte sau piese de metal) A acoperi cu un strat subțire de oxizi de culoare brună (pentru a proteja de coroziune). /<fr. brunir


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

brunáre s. f., g.-d. art. brunắrii

brunáre s. f., g.-d. art. brunării

bruná (a ~) vb., ind. prez. 3 bruneáză

bruná vb., ind. prez. 1 sg. brunéz, 3 sg. și pl. bruneáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BRUNARE s. (TEHN.) brunaj. (~ unei piese de cupru.)

Intrare: brunare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brunare
  • brunarea
plural
  • brunări
  • brunările
genitiv-dativ singular
  • brunări
  • brunării
plural
  • brunări
  • brunărilor
vocativ singular
plural
Intrare: bruna
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bruna
  • brunare
  • brunat
  • brunatu‑
  • brunând
  • brunându‑
singular plural
  • brunea
  • brunați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • brunez
(să)
  • brunez
  • brunam
  • brunai
  • brunasem
a II-a (tu)
  • brunezi
(să)
  • brunezi
  • brunai
  • brunași
  • brunaseși
a III-a (el, ea)
  • brunea
(să)
  • bruneze
  • bruna
  • brună
  • brunase
plural I (noi)
  • brunăm
(să)
  • brunăm
  • brunam
  • brunarăm
  • brunaserăm
  • brunasem
a II-a (voi)
  • brunați
(să)
  • brunați
  • brunați
  • brunarăți
  • brunaserăți
  • brunaseți
a III-a (ei, ele)
  • brunea
(să)
  • bruneze
  • brunau
  • bruna
  • brunaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

brunare

  • 1. Acțiunea de a bruna și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: brunaj

etimologie:

  • vezi bruna
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

bruna

  • 1. A acoperi pe cale chimică o piesă de oțel sau de cupru cu un strat de oxizi de culoare brună pentru a o feri de coroziune.
    surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • reflexiv pasiv Armamentul portativ se brunează de obicei pe toate suprafețele exterioare.
      surse: DLRLC

etimologie: