10 definiții pentru brunare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BRUNARE s. f. Acțiunea de a bruna și rezultatul ei; brunaj. – V. bruna.
BRUNARE s. f. Acțiunea de a bruna și rezultatul ei; brunaj. – V. bruna.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
brunare sf [At: LTR / Pl: ~nări / E: bruna] 1 Acoperire chimică cu oxizi pentru a feri de coroziune. 2 Strat protector de oxizi Cf bruna.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
brunare s.f. (chim.) Acțiunea de a bruna și rezultatul ei; brunaj. • pl. -ări. /v. bruna.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BRUNARE s. f. Acțiunea de a bruna și rezultatul ei.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BRUNARE s.f. Acțiunea de a bruna și rezultatul ei; brunaj. [< bruna].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
brunare s. f., g.-d. art. brunării
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
brunare s. f., g.-d. art. brunării
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
brunare s. f., g.-d. art. brunării
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BRUNARE s. v. brunaj.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BRUNARE s. (TEHN.) brunaj. (~ unei piese de cupru.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
brunare, brunărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a bruna și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: brunaj
etimologie:
- bruna DEX '09 DEX '98 DN