opțiuni
  • info

11 definiții pentru brumatic

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BRUMATIC, -Ă, brumatici, -ce, adj. (Rar) Cu brumă; p. ext. friguros, geros. – Brumă + suf. -atic.

BRUMATIC, -Ă, brumatici, -ce, adj. (Rar) Cu brumă; p. ext. friguros, geros. – Brumă + suf. -atic.

brumatic, ~ă a [At: DA ms / V: ~tec / Pl: ~ici, ~ice / E: brumă + -atic] 1 (Rar; d. timp) În care cade des bruma Cf brumos. 2 (Pex) Friguros.

brumatic, -ă adj. 1 Cu brumă. 2 De toamnă, aducător de brumă. ♦ Ext. Friguros, rece, geros. Vînt brumatic. • pl. -ci, -ce. /brumă+ -atic.

BRUMATIC, -Ă, brumatici, -e, adj. (Rar) Aducător de brumă; rece, friguros. E toamnă, toamnă, cu nopțile tot mai lungi și mai brumatice. CONTEMPORANUL, VII 503.

BRUMATIC, -Ă, brumatici, -e, adj. (Rar) Aducător de brumă; rece, friguros. – Din brumă1 + suf. -atic.

BRUMATIC ~că (~ci, ~ce) (despre vânt, timp etc.) Care prevestește frig și brumă; aducător de brumă. /brumă + suf. ~atic

brumatec, ~ă a vz brumatic corectat(ă)

brumatec a. de toamnă: vânt brumatec.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

brumatic (rar) adj. m., pl. brumatici; f. brumatică, pl. brumatice

brumatic (rar) adj. m., pl. brumatici; f. brumatică, pl. brumatice

brumatic adj. m., pl. brumatici; f. sg. brumatică, pl. brumatice

Intrare: brumatic
brumatic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brumatic
  • brumaticul
  • brumaticu‑
  • brumatică
  • brumatica
plural
  • brumatici
  • brumaticii
  • brumatice
  • brumaticele
genitiv-dativ singular
  • brumatic
  • brumaticului
  • brumatice
  • brumaticei
plural
  • brumatici
  • brumaticilor
  • brumatice
  • brumaticelor
vocativ singular — —
plural — —
brumatec adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brumatec
  • brumatecul
  • brumatecă
  • brumateca
plural
  • brumateci
  • brumatecii
  • brumatece
  • brumatecele
genitiv-dativ singular
  • brumatec
  • brumatecului
  • brumatece
  • brumatecei
plural
  • brumateci
  • brumatecilor
  • brumatece
  • brumatecelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

brumatic, brumaticăadjectiv

  • 1. rar Cu brumă. DEX '98 DEX '09
    • 1.1. prin extensiune Aducător de brumă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: friguros geros rece
      • format_quote E toamnă, toamnă, cu nopțile tot mai lungi și mai brumatice. CONTEMPORANUL, VII 503. DLRLC
etimologie:
  • Brumă + sufix -atic. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.