12 definiții pentru brumărel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BRUMĂRÉL s. m. (Pop.) Octombrie; p. ext. sfârșitul lunii septembrie, luna octombrie și începutul lui noiembrie. – Brumar1 + suf. -el.

BRUMĂRÉL s. m. (Pop.) Octombrie; p. ext. sfârșitul lunii septembrie, luna octombrie și începutul lui noiembrie. – Brumar1 + suf. -el.

brumărél2 sm [At: DA ms / E: brumar1 + -el] (Pop) Octombrie.

brumărél1, ~eá [At: SEVASTOS, C. 159/23 / Pl: ~ei, ~e / E: brumă + -ărel] 1 a (D. lâna mieilor) Alb-cenușiu (1). 2 sf Plantă erbacee din familia polemoniaceae Si: brumăriu (2) (reg) schinteuțe (Phlox drummondi). 3 sf Plantă erbacee din familia polemoniacee cu tulpina dreaptă rigidă și pătată, cu frunze simple, oblonge sau oval-lanceolate, cu flori roșii-violete, frumos mirositoare, cultivată ca plantă ornamentală Si: (reg): arsenică, bărsacăn, botcuțe, brumăriu (3), găzdoi, grănoasă, liliac nemțesc, liliecuț, liurbău de toamnă, oiegiuș, răcițele de toamnă, rotocoale, sălcioară, sămăcică, sburătoare, scaunul Domnului, ursărele (Phlox paniculata).

BRUMĂRÉL s. m. Nume popular dat lunii septembrie sau octombrie (pe alocuri lunii noiembrie). Era la șfîrșitul lunii septembrie, care, în Moldova, se cheamă brumărel. SADOVEANU, Z. C. 5. ◊ (Poetic) Într-un tîrziu se simțea răceala brumărelului care se lăsă pe cea din urmă verdeață a anului și scînteia argintiu în lumina tainică a răsăritului lunii. SADOVEANU, O. VI 239. ◊ (Personificat) Eu sînt, dragă, brumărelul... Eu viu seara, pe răcoare, De mă culc pe sin de floare. ALECSANDRI, P. P. 33.

BRUMĂRÉL s. m. (Pop.) Octombrie; p. ext. sfârșitul lunii septembrie, luna octombrie și începutul lunii noiembrie. – Din brumar + suf. -el.

BRUMĂRÉL m. pop. A zecea lună a anului; octombrie. /brumar + suf. ~el

brumărel m. brumarul mic, numele popular al lunei Octomvrie.

brumărél m., pl. (d. brumar). Vechĭ. Rar. Novembre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

brumărél (pop.) s. m., g.-d. lui brumărél


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BRUMĂRÉL s. v. noiembrie, octombrie.

brumărel s. v. NOIEMBRIE. OCTOMBRIE.

Intrare: brumărel
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brumărel
  • brumărelul
  • brumărelu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • brumărel
  • brumărelului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

brumărel

  • 1. popular A zecea lună a anului; nume popular dat lunii septembrie sau octombrie (pe alocuri lunii noiembrie).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: noiembrie octombrie 3 exemple
    exemple
    • Era la șfîrșitul lunii septembrie, care, in Moldova, se cheamă brumărel. SADOVEANU, Z. C. 5.
      surse: DLRLC
    • poetic Într-un tîrziu se simțea răceala brumărelului care se lăsă pe cea din urmă verdeață a anului și scînteia argintiu în lumina tainică a răsăritului lunii. SADOVEANU, O. VI 239.
      surse: DLRLC
    • personificat Eu sînt, dragă, brumărelul... Eu viu seara, pe răcoare, De mă culc pe sîn de floare. ALECSANDRI, P. P. 33.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Sfârșitul lunii septembrie, luna octombrie și începutul lui noiembrie.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • Brumar + sufix -el.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX