14 definiții pentru bruftuială bruftuluială


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BRUFTUIÁLĂ, bruftuieli, s. f. (Reg. și fam.) Faptul de a bruftui. ♦ Bătaie dată cuiva. [Pr.: -tu-ia-.Var.: bruftuluiálă s. f.] – Bruftui + suf. -eală.

BRUFTUIÁLĂ, bruftuieli, s. f. (Reg. și fam.) Faptul de a bruftui. ♦ Bătaie dată cuiva. [Pr.: -tu-ia-.Var.: bruftuluiálă s. f.] – Bruftui + suf. -eală.

bruftuiálă sf [At: I. CR. III, 376 / V: ~tului~ / Pl: ~ieli / E: bruftui + -eală] 1 (Reg) Pastă moale, din pământ, apă și baligă, care folosește la lipitul caselor (mai ales pe dușmea). 2 (Reg) Opăreală cu apă. 3 (Reg; pex) Uncrop. 4 (Fig) Ocară.

BRUFTUIÁLĂ, bruftuieli, s. f. Ceartă, ocară; bruscare. Se mai alegea omul și cu bruftuiala gospodarului curții cu gardul năruit. PAS, Z. I 107. De vorbă rea am fugit... și de bruftuială și de stăpîni. PAS, L. I 146. ♦ Bătaie. Că el. Ștefan, le-a dat [turcilor] o bruftuială, de-or pomeni-o. ISPIRESCU, la TDRG.

BRUFTUIÁLĂ, bruftuieli, s. f. (Reg.) Ceartă, ocară; bruscare. ♦ Bătaie. – Din bruftui + suf. -eală.

bruftuĭálă f., pl. elĭ Acțiunea de a bruftui. Bruft, tencuĭală saŭ pavimentu: lipise cu bruftuĭală pe jos (VR. 11, 1911, 254). Fig. Bruscare, trînteală. V. muruĭală.

BRUFTULUIÁLĂ s. f. v. bruftuială.

BRUFTULUIÁLĂ s. f. v. bruftuială.

bruftuluiálă sf vz bruftuială

bruftueală f. 1. tencueală; 2. fig. (și ironic) ocară, bătaie: Ștefan a dat Turcilor o bruftueală... ISP.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bruftuiálă (fam.) s. f., g.-d. art. bruftuiélii; pl. bruftuiéli

bruftuiálă s. f., g.-d. art. bruftuiélii; pl. bruftuiéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BRUFTUIÁLĂ s. v. bătaie.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

bruftuială, bruftuieli, s. f. 1. bătaie. 2. dojană aspră.

bruftuluială, bruftuluieli s. f. v. bruftuială

Intrare: bruftuială
bruftuială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bruftuia
  • bruftuiala
plural
  • bruftuieli
  • bruftuielile
genitiv-dativ singular
  • bruftuieli
  • bruftuielii
plural
  • bruftuieli
  • bruftuielilor
vocativ singular
plural
bruftuluială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bruftuluia
  • bruftuluiala
plural
  • bruftuluieli
  • bruftuluielile
genitiv-dativ singular
  • bruftuluieli
  • bruftuluielii
plural
  • bruftuluieli
  • bruftuluielilor
vocativ singular
plural

bruftuială bruftuluială

  • 1. regional familiar Faptul de a bruftui.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bruscare ceartă ocară 2 exemple
    exemple
    • Se mai alegea omul și cu bruftuiala gospodarului curții cu gardul năruit. PAS, Z. I 107.
      surse: DLRLC
    • De vorbă rea am fugit... și de bruftuială și de stăpîni. PAS, L. I 146.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Bătaie dată cuiva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bătaie un exemplu
      exemple
      • Că el. Ștefan, le-a dat [turcilor] o bruftuială, de-or pomeni-o. ISPIRESCU, la TDRG.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Bruftui + sufix -eală.
    surse: DEX '98 DEX '09