14 definiții pentru bruftuială

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BRUFTUIÁLĂ, bruftuieli, s. f. (Reg. și fam.) Faptul de a bruftui. ♦ Bătaie dată cuiva. [Pr.: -tu-ia-.Var.: bruftuluiálă s. f.] – Bruftui + suf. -eală.

BRUFTUIÁLĂ, bruftuieli, s. f. (Reg. și fam.) Faptul de a bruftui. ♦ Bătaie dată cuiva. [Pr.: -tu-ia-.Var.: bruftuluiálă s. f.] – Bruftui + suf. -eală.

bruftuiálă sf [At: I. CR. III, 376 / V: ~tului~ / Pl: ~ieli / E: bruftui + -eală] 1 (Reg) Pastă moale, din pământ, apă și baligă, care folosește la lipitul caselor (mai ales pe dușmea). 2 (Reg) Opăreală cu apă. 3 (Reg; pex) Uncrop. 4 (Fig) Ocară.

BRUFTUIÁLĂ, bruftuieli, s. f. Ceartă, ocară; bruscare. Se mai alegea omul și cu bruftuiala gospodarului curții cu gardul năruit. PAS, Z. I 107. De vorbă rea am fugit... și de bruftuială și de stăpîni. PAS, L. I 146. ♦ Bătaie. Că el. Ștefan, le-a dat [turcilor] o bruftuială, de-or pomeni-o. ISPIRESCU, la TDRG.

BRUFTUIÁLĂ, bruftuieli, s. f. (Reg.) Ceartă, ocară; bruscare. ♦ Bătaie. – Din bruftui + suf. -eală.

bruftuĭálă f., pl. elĭ Acțiunea de a bruftui. Bruft, tencuĭală saŭ pavimentu: lipise cu bruftuĭală pe jos (VR. 11, 1911, 254). Fig. Bruscare, trînteală. V. muruĭală.

BRUFTULUIÁLĂ s. f. v. bruftuială.

BRUFTULUIÁLĂ s. f. v. bruftuială.

bruftuluiálă sf vz bruftuială

bruftueală f. 1. tencueală; 2. fig. (și ironic) ocară, bătaie: Ștefan a dat Turcilor o bruftueală... ISP.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bruftuia (fam.) s. f., g.-d. art. bruftuielii; pl. bruftuieli

bruftuiálă s. f., g.-d. art. bruftuiélii; pl. bruftuiéli

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

bruftuială, bruftuieli, s. f. 1. bătaie. 2. dojană aspră.

bruftuluială, bruftuluieli s. f. v. bruftuială

Intrare: bruftuială
bruftuială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bruftuia
  • bruftuiala
plural
  • bruftuieli
  • bruftuielile
genitiv-dativ singular
  • bruftuieli
  • bruftuielii
plural
  • bruftuieli
  • bruftuielilor
vocativ singular
plural
bruftuluială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bruftuluia
  • bruftuluiala
plural
  • bruftuluieli
  • bruftuluielile
genitiv-dativ singular
  • bruftuluieli
  • bruftuluielii
plural
  • bruftuluieli
  • bruftuluielilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bruftuia, bruftuielisubstantiv feminin

  • 1. regional familiar Faptul de a bruftui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se mai alegea omul și cu bruftuiala gospodarului curții cu gardul năruit. PAS, Z. I 107. DLRLC
    • format_quote De vorbă rea am fugit... și de bruftuială și de stăpîni. PAS, L. I 146. DLRLC
    • 1.1. Bătaie dată cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: bătaie
      • format_quote Că el. Ștefan, le-a dat [turcilor] o bruftuială, de-or pomeni-o. ISPIRESCU, la TDRG. DLRLC
etimologie:
  • Bruftui + sufix -eală. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.