BRONHOPNEUMONIE, bronhopneumonii, s. f. Boală care constă în inflamarea bronhiilor, a bronhiolelor și a plămânilor. [Pr.: -pne-u-] – Din fr. bronchopneumonie.

bronhopneumonie sf [At: BIANU, D. S. / P: ~pne-u ~ / S: broncho- / Pl: ~ii / E: fr bronchopneumonie] (Med) Boală care constă în inflamarea bronhiilor, a bronhiolelor și a plămânilor.

bronhopneumonie s.f. (med). Afecțiune pulmonară provocată de pneumococi, care se manifestă prin inflamarea bronhiilor și a lobilor pulmonari; bronhoalveolită. • sil. -pne-u-. pl. -ii. g.-d .-iei. /fr. bronchopneumonie; cf. gr. βρόγχος „bronhie”, πνεύμων „plămîn”.

BRONHOPNEUMONIE, bronhopneumonii, s. f. Boală care constă în inflamarea bronhiilor, a bronhiolelor și a plămânilor. [Pr.: -pne-u-] – Din fr. broncho-pneumonie.

BRONHOPNEUMONIE, bronhopneumonii, s. f. Boală constînd în inflamația simultană a bronhiilor și a plămînului, datorită în general pneumococilor. – Pronunțat: -pne-u-.

BRONHOPNEUMONIE, bronhopneumonii, s. f. Boală constînd în inflamația bronhiilor și a plămînilor. – Fr. broncho-pneumonie (<gr.).

BRONHOPNEUMONIE s.f. Inflamație a bronhiilor și a plămînilor. [Pron. -pne-u-, gen. -iei. / < fr. bronchopneumonie].

BRONHOPNEUMONIE s. f. inflamație a bronhiilor și a plămânilor. (< fr. bronchopneumonie)

bronchopneumonie sf vz bronhopneumonie

*BRON(C)HO-PNEUMONIE sn. 🩺 Inflamațiune a bronchiilor și a parenchimului pulmonar.

bronhopneumonie (desp. -hop-ne-u-/-ho-pne-) s. f., art. bronhopneumonia, g.-d. art. bronhopneumoniei; pl. bronhopneumonii, art. bronhopneumoniile (desp. -ni-i-)

bronhopneumonie (-hop-ne-u- / ho-pne-) s. f., art. bronhopneumonia, g.-d. art. bronhopneumoniei; pl. bronhopneumonii, art. bronhopneumoniile

bronhopneumonie s. f. (sil. mf. -pne-) → pneumonie

bronhopneumonie