bronhie sf [At: DA / V: ~nșie^[1] / Pl: ~ii / E: fr bronche] Fiecare dintre tuburile cartilaginoase în care se bifurcă traheea și care se prelungesc în plămâni în ramificații din ce în ce mai fine. corectat(ă)

bronhie s.f. (anat.) Conductă ce continuă traheea și prin care aerul ajunge la alveolele pulmonare; ext. totalitatea conductelor aeriene care conțin cartilaj. • pl. -ii. g.-d. -iei. /<fr. bronche, cf. lat. bronchia, gr. βρόγχος „bronhie, trahee”.

BRONHIE, bronhii, s. f. Fiecare dintre cele două tuburi cartilaginoase în care se bifurcă traheea arteră și care se prelungesc în plămîni, prin ramificații din ce în ce mai mici. – Pronunțat: -hi-e.

BRONHIE, bronhii, s. f. Fiecare dintre cele două ramificații în care se bifurcă traheea arteră și care se prelungește în plămîni prin ramificații din ce în ce mai mici. – Fr. bronche (lat. lit. bronchia).

BRONHIE s.f. Fiecare dintre cele două canale cartilaginoase în care se împarte traheea-arteră. [Gen. -iei. / < it. bronchi, cf. lat. bronchia, gr. bronchos – trahee].

BRONHIE s. f. fiecare dintre cele două ramificații ale traheii prin care aerul ajunge în plămâni. (< lat. bronchia, gr. bronkhia)

BRONHIE ~i f. mai ales la pl. Fiecare dintre cele două ramificații ale traheii, prin care trece aerul în plămâni. [G.-D. bronhiei; Sil. -hi-e] /<fr. bronche, lat. bronchia

bronhic, -ă adj. (anat.) Care se referă la bronhii; bronhial. ◊ Astm bronșic v. astm. Mucocel bronșic v. mucocel. • pl. -ci, -ce. și bronșic, -ă adj. /<fr. bronchique.

bronhii f. pl. numele celor două conducte prin care aerul trece din traheea-arteră în plămâni.

*brónchie și brónhie f. (vgr. pl. brónhia, dim. d. brónhos, gîtlej). Anat. Fiecare din cele doŭă conducte pin care intră aeru’n plămînĭ.

bronhie (ramificație a traheii) (desp. -hi-e) s. f., art. bronhia (desp. -hi-a), g.-d. art. bronhiei; pl. bronhii, art. bronhiile (desp. -hi-i-)

bronhie (ramificație a traheii) (-hi-e) s. f., art. bronhia (-hi-a), g.-d. art. bronhiei; pl. bronhii, art. bronhiile (-hi-i-)

bronhie s. f. (sil. -hi-e), art. bronhia (sil. -hi-a), g.-d. art. bronhiei; pl. bronhii, art. Bronhiile (sil. -hi-i-)

bronhie, pl. bronhii

bronhii pl.