13 definiții pentru bronhie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bronhie sf [At: DA / V: ~nșie[1] / Pl: ~ii / E: fr bronche] Fiecare dintre tuburile cartilaginoase în care se bifurcă traheea și care se prelungesc în plămâni în ramificații din ce în ce mai fine. corectată

  1. Varianta bronșie nu este consemnată cuvânt-titlu în acest dicționar. — Ladislau Strifler

BRÓNHIE, bronhii, s. f. Fiecare dintre cele două ramificații ale traheii prin care aerul ajunge în plămâni. – Din fr. bronche, lat. bronchia.

BRÓNHIE, bronhii, s. f. Fiecare dintre cele două ramificații ale traheii prin care aerul ajunge în plămâni. – Din fr. bronche, lat. bronchia.

BRÓNHIE, bronhii, s. f. Fiecare dintre cele două tuburi cartilaginoase în care se bifurcă traheea arteră și care se prelungesc în plămîni, prin ramificații din ce în ce mai mici. – Proruntat: -hi-e.

BRÓNHIE, bronhii, s. f. Fiecare dintre cele două ramificații în care se bifurcă traheea arteră și care se prelungește în plămâni prin ramificații din ce în ce mai mici. – Fr. bronche (lat. lit. bronchia).

BRÓNHIE s.f. Fiecare dintre cele două canale cartilaginoase în care se împarte traheea-arteră. [Gen. -iei. / < it. bronchi, cf. lat. bronchia, gr. bronchos – trahee].

BRÓNHIE s. f. fiecare dintre cele două ramificații ale traheii prin care aerul ajunge în plămâni. (< lat. bronchia, gr. bronkhia)

BRÓNHIE ~i f. mai ales la pl. Fiecare dintre cele două ramificații ale traheii, prin care trece aerul în plămâni. [G.-D. bronhiei; Sil. -hi-e] /<fr. bronche, lat. bronchia

bronhii f. pl. numele celor două conducte prin care aerul trece din traheea-arteră în plămâni.

*brónchie și brónhie f. (vgr. pl. brónhia, dim. d. brónhos, gîtlej). Anat. Fiecare din cele doŭă conducte pin care intră aeru’n plămînĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

brónhie (ramificație a traheii) (-hi-e) s. f., art. brónhia (-hi-a), g.-d. art. brónhiei; pl. brónhii, art. brónhiile (-hi-i-)

brónhie s. f. (sil. -hi-e), art. brónhia (sil. -hi-a), g.-d. art. brónhiei; pl. brónhii, art. Brónhiile (sil. -hi-i-)

Intrare: bronhie
  • pronunție: bron-hi-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bronhie
  • bronhia
plural
  • bronhii
  • bronhiile
genitiv-dativ singular
  • bronhii
  • bronhiei
plural
  • bronhii
  • bronhiilor
vocativ singular
plural

bronhie

  • 1. Fiecare dintre cele două ramificații ale traheii prin care aerul ajunge în plămâni.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: