10 definiții pentru broker

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BRÓKER, brokeri, s. m. Persoană fizică sau juridică autorizată, care se ocupă, în numele clienților, cu tranzacționarea valorilor mobiliare, a unor mărfuri și servicii, în schimbul unui comision. [Pr.: -căr] – Cuv. engl.

broker sm [At: DN3 / P: brou-căr / V: (înv) ~ocăr / Pl: ~i / E: eg broker] Agent de bursă care mijlocește încheierea contractelor comerciale sau efectuarea unor servicii.

broker [’brokər] s.m. Agent de bursă care intermediază încheierea contractelor comerciale între vînzător și cumpărător, schimbă cupoanele în acțiuni, cumpără și vinde acțiuni sau negociază scrisorile de schimb etc. • pl. -i. /<engl. broker.

BROKER [BRÓCĂR] s. m. agent de bursă care mijlocește încheierea contractelor comerciale între vânzător și cumpărător sau a unor servicii; curtier. (< engl. broker)[1]

  1. în ultimul timp s-a extins sensul, folosindu-se și alte contexte decît cele legate de bursă. — raduborza

bróker s. m. (anglicism) ◊ „Profitând de criza de carburanți, toate aceste pretinse persoane onorabile sunt de fapt niște infractori care au format peste noapte categoria clandestină a brokerilor (intermediarilor) de petrol.” Sc. 9 III 74 p. 6. ◊ „Afirmația îi aparține unui broker (agent de bursă) care a lucrat la importanta firmă americană de brokeri Drexel Burnham Lambert Inc.” R.l. 20 V 86 p. 6. ◊ „Dacă la bursele occidentale meseria de broker se sfârșește la 35 de ani, brokerii români au toate șansele [...] să iasă la pensie [...] chiar și la vârsta de 70 de ani.” Cuvântul 33/93 p. 5. ◊ „De ce tocmai societățile de valori mobiliare (de brokeri) au fost excluse de la intermedierea schimbului cupoanelor pe acțiuni?” D. 143/95 p. 24; v. și Timișoara Internaț. 50/95 p. 9; Curierul rom. 5/96 p. 10; v. și dealer (din engl. broker)

BRÓCĂR s.m. (Mar.) Agent intermediar în închiderea contractelor de navlosire; curtier maritim. [< engl. broker].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

broker (engl.) [er pron. ăr] s. m., pl. brokeri

*broker (angl.) [e pron. ă] s. m., pl. brokeri

Intrare: broker
  • pronunție: brokăr
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • broker
  • brokerul
  • brokeru‑
plural
  • brokeri
  • brokerii
genitiv-dativ singular
  • broker
  • brokerului
plural
  • brokeri
  • brokerilor
vocativ singular
  • brokerule
  • brokere
plural
  • brokerilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brocăr
  • brocărul
  • brocăru‑
plural
  • brocări
  • brocării
genitiv-dativ singular
  • brocăr
  • brocărului
plural
  • brocări
  • brocărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

broker, brokerisubstantiv masculin

  • 1. Persoană fizică sau juridică autorizată, care se ocupă, în numele clienților, cu tranzacționarea valorilor mobiliare, a unor mărfuri și servicii, în schimbul unui comision. DEX '09 MDN '00
    sinonime: curtier
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.