7 definiții pentru broker


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bróker sm [At: DN3 / P: brou-căr / V: (înv) ~ocăr / Pl: ~i / E: eg broker] Agent de bursă care mijlocește încheierea contractelor comerciale sau efectuarea unor servicii.

BRÓKER, brokeri, s. m. Persoană fizică sau juridică autorizată, care se ocupă, în numele clienților, cu tranzacționarea valorilor mobiliare, a unor mărfuri și servicii, în schimbul unui comision. [Pr.: -căr] – Cuv. engl.

BROKER [BRÓCĂR] s. m. agent de bursă care mijlocește încheierea contractelor comerciale între vânzător și cumpărător sau a unor servicii; curtier. (< engl. broker)[1]

  1. în ultimul timp s-a extins sensul, folosindu-se și alte contexte decît cele legate de bursă. — raduborza

bróker s. m. (anglicism) ◊ „Profitând de criza de carburanți, toate aceste pretinse persoane onorabile sunt de fapt niște infractori care au format peste noapte categoria clandestină a brokerilor (intermediarilor) de petrol.” Sc. 9 III 74 p. 6. ◊ „Afirmația îi aparține unui broker (agent de bursă) care a lucrat la importanta firmă americană de brokeri Drexel Burnham Lambert Inc.” R.l. 20 V 86 p. 6. ◊ „Dacă la bursele occidentale meseria de broker se sfârșește la 35 de ani, brokerii români au toate șansele [...] să iasă la pensie [...] chiar și la vârsta de 70 de ani.” Cuvântul 33/93 p. 5. ◊ „De ce tocmai societățile de valori mobiliare (de brokeri) au fost excluse de la intermedierea schimbului cupoanelor pe acțiuni?” D. 143/95 p. 24; v. și Timișoara Internaț. 50/95 p. 9; Curierul rom. 5/96 p. 10; v. și dealer (din engl. broker)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*bróker (angl.) [e pron. ă] s. m., pl. brókeri

bróker s. m., pl. brókeri

Intrare: broker
  • pronunție: brokăr
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • broker
  • brokerul
  • brokeru‑
plural
  • brokeri
  • brokerii
genitiv-dativ singular
  • broker
  • brokerului
plural
  • brokeri
  • brokerilor
vocativ singular
  • brokerule
  • brokere
plural
  • brokerilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

broker

  • 1. Persoană fizică sau juridică autorizată, care se ocupă, în numele clienților, cu tranzacționarea valorilor mobiliare, a unor mărfuri și servicii, în schimbul unui comision.
    surse: DEX '09 MDN '00 sinonime: curtier

etimologie: