curtier sm [At: ȘTEFĂNESCU, C. 48 / P: ~ti-er / Pl: ~i / E: fr courtier] (Cmț; iuz) Agent însărcinat cu vânzarea sau cumpărarea de mărfuri, încheierea unor contracte, operațiuni de bursă etc Cf comis-voiajor, intermediar, mijlocitor.

CURTIER, curtieri, s. m. (În sistemul economic capitalist) Mijlocitor de profesie între vînzător și cumpărător, pentru realizarea unei tranzacții comerciale la bursă.

CURTIER s.m. Mijlocitor care se ocupă cu negocierea operațiilor de bursă. ◊ Curtier maritim = brocăr. [Pron. -ti-er. / < fr. courtier].

CURTIER s. m. broker. (< fr. courtier)

curtier s. m. (peior.) Curtean (la curtea lui N. Ceaușescu) ◊ „De la Adrian Păunescu curtier, la Adrian Păunescu senator, de la dictatura dezvoltată la dictatura în curs de dezvoltare?” ◊ Rev. 22 8/95 p. 7 (din curte + -ier, formație ad-hoc; DEX, DN3 – alt sens)

CURTIER ~i m. Persoană care se ocupă cu mijlocirea tranzacțiilor de bursă. [Sil. -ti-er] /<fr. courtier

curtier m. agent care mijlocește vânzarea sau cumpărarea de mărfuri, plasarea de capitaluri, asigurări, etc.

*curtiér m. (fr courtier, vfr. coretier, d. pv. corratier, care vine d. correr, a alerga). Mijlocitor, samsar, agent care mijlocește vînzările și cumpărările unor mărfurĭ, plasarea unor capitalurĭ, unor asigurărĭ ș. a.

curtier (înv.) (desp. -ti-er) s. m., pl. curtieri

curtier (-ti-er) s. m., pl. curtieri

curtier s. m. (sil. -ti-er), pl. curtieri