briu sm vz brei

BRIU sbst. 🌿 – BREIU1.

BREI, brei, s. m. (Bot.) 1. Mică plantă erbacee cu frunze opuse, flori verzui și fructul capsulă, răspândită în pădurile umbroase (Mercurialis perennis). 2. Trepădătoare. – Din bg. brei.

brâie sf vz brei

brei sm [At: BRANDZA, FL. 176 / V: brâie, brie sf / E: nct] (Reg) 1 Plantă ierboasă cu flori verzui Si: brei-de-pădure, buruiană-câinească, slobonov, trepădătoare. 2 (Bot; îc) ~ de-câmp, ~-de-pădure, ~-de-pământ Trepădătoare. 3 (Bot) Împărăteasă.

brie sf vz brei

brei s.m. Compuse: (bot.; reg.) brei-de-pădure = plantă mică, erbacee, perenă, cu tulpina ramificată, cu frunzele opuse, avînd florile verzui și fructul în formă de capsulă, răspîndită în pădurile umbroase și folosită în medicina populară ca laxativ (Mercurialis perennis); brei-de-cîmp = trepădătoare (Mercurialis annua). • pl. brei. /<bg. брей.

BRÎIE sf. 🌿= BREIU1.

BRÎNIȘOR (pl. -oare) sn. 1 dim. BRÎU ¶ 2 Brăcinar, bîrneț.

BRÎU (pl. brîne, brîie) sn. 1 👕 Cingătoare lată făcută dintr’o țesătură de lînă (de obiceiu colorată) care se poartă (mai ales de țărani și țărance) încinsă peste mijloc; în ea omul poartă punga cu bani, cuțitul, fluierul, iar femeile, furca; în timpurile vechi, se ținea și călimara în brîu (🖼 607): flăcăi cu cămeși albe și brîie late (NEGR.); întingînd din vreme în vreme condeiul ... în călimările de la ~ (I.-GH.); Fig.: a sta cu mîinile în ~, a sta neactiv, fără a lucra ceva; a fi sau a se ținea, a se lua de ~ cu cineva, a fi foarte familiar cu cineva, a trăi cu cineva pe un picior de egalitate ¶ 2 Cingătoare lată (roșie, albastră sau neagră) pe care o poartă preoții ¶ 3 Mijlocul trupului, locul unde se încinge cineva cu brîul: cu barba pînă la ~; băiatul învățase carte pînă din sus de ~ (ISP.) ¶ 4 🏠 Dungă lată, chenar, ornament de văpsea sau de tencuială în jurul unui stîlp, dealungul unui perete, etc.: ochi de ferești... pe care o împodobesc brîiele albastre (IRG.); încinsă de brîie albe sculptate în piatră (VLAH.) ¶ 5 pr. ext. Dungă: ici și colo se vedeau brîie negre pe miriștile părăsite (VLAH.) ceruri de oglinzi, plutind cu... brîie de curcubeu (EMIN.) ¶ 6 🌐 Șir de munți: la cîte primejdii au învăluit mîna aceasta de oameni semănată pe brîiele Carpaților (VLAH.); brîiele de muscele se zăreau într’o lumină leșioasă (DLVR.) ¶ 7 (pl. brîuri) Danț țărănesc la care jucătorii se țin cu mîinile de brîiele vecinilor: joacă hora și bătuta, și chindia, de dîrdîie pămîntul (CAR.); trăgeau... la niște brîuri și la niște bătute, de parcă-ți dedea inima brînci (ISP.) ¶ 8 💫 🌦 Brîul-lui-Dumnezeu, brîul popii, brîul Cosînzenii, a) calea lactee, b) curcubeul.

BRÎULEȚ (pl. -țe), BRÎUȘOR (pl. -oare), ❍BRÎUȚ (pl. -țe) sn. dim. BRÎU.

CÎINESC, Mold. Tr.-Carp. CÎNESC adj. 1 De cîine, privitor la cîini: O tu ce prezidezi senatul cîinesc, Te rog să mă asculți (ALX.); 🩺 Ⓟ boală cîinească 👉 BOALĂ ¶ 2 Ⓕ Rău, nemilos, neîndurat: nimeni nu-l scapă din ghiara cămătarului ... cu suflet ~ (JIP.) ¶ 3 🫀 Dinte ~, dinte canin: omul și lupul sunt lăsați ca să manînce carne, dinții lor cei cîinești o dovedesc (ODOB.) ¶ 4 🌿 BURUIANĂ-CÎINEASCĂ = TREPĂDĂTOARE 1, BREI 1 ¶ 5 🌿 LEMN-CÎINESC, arbust cultivat adesea prin grădini, pentru garduri; numit și „lemnul-cîinelui”, „măliniță” sau „mălin-negru” (Ligustrum vulgare).

BREI s. m. (Bot.) 1. Mică plantă erbacee cu frunze opuse, flori verzui și fructul capsulă, răspândită în pădurile umbroase (Mercurialis perennis). 2. Trepădătoare. – Din bg. brei.

BREI s. m. 1. (Și în compusul brei-de-pădure sau breiul-părului) Plantă erbacee cu flori verzui, care crește prin păduri umbroase (Mercurialis perennis); buruiană-cîinească. 2. (Și în compusul brei-de-cîmp) Trepădătoare (Mercurialis annua).

BREI s. m. (Bot.) 1. Plantă erbacee cu flori verzui (Mercurialis perennis). 2. Trepădătoare. – Bg. brei.

BREI ~ m. Plantă erbacee perenă cu frunze opuse, flori verzui și fructul capsulă, răspândită în locuri umbroase. [Monosilabic] /<bulg. brei

breĭ m., pl. tot așa (cp. cu vgr. brýon, mușchĭ, de unde și bg. breĭ, id. V. brionie, embrion). O plantă. V. mercurială.

brei (reg.) s. m., pl. brei, art. breii

brei s. m., pl. brei, art. breii

brei s. m., pl. brei, art. breii

brei s. m. – Mușchi (Mercurialis perennis). – Var. brii, brie. Origine necunoscută. Este posibil să fie în legătură cu gr. βρύον, de unde brionia (Diculescu, Elementele, 484). Bg. brei (Candrea; Scriban) pare a proveni din rom.

BREI s. (BOT.; Mercurialis perennis) (reg.) slobonov, trepădătoare.

BREI s. v. împărăteasă, mutătoare, trepădătoare.

brei s. v. ÎMPĂRĂTEASĂ. MUTĂTOARE. TREPĂDĂTOARE.

BREI s. (BOT.; Mercurialis perennis) (reg.) slobonov, trepădătoare.