14 definiții pentru briceag


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

briceág sn [At: SLAVICI, N. 301 / V: (reg) ~ac, ~agă / Pl: ~cege / E: tc bričak, mg bicsak] Cuțit mic de buzunar ale cărui lame sau accesorii se pot închide între plăsele Si: (Mol) cuțitaș, brișcă1 Cf bricică, brici, briptă, buricaș, cioarsă, custură.

BRICEÁG, bricege, s. n. Cuțitaș de buzunar cu una sau mai multe lame, care se închid intrând între plăsele; brișcă1. – Din tc. biçak (influențat de brici).

BRICEÁG, bricege, s. n. Cuțitaș de buzunar cu una sau mai multe lame care se închid, intrând între plăsele; brișcă1. – Din tc. biçak (influențat de brici).

BRICEÁG, bricege, s. n. Cuțitaș de buzunar cu una sau mai multe limbi, care pot fi închise astfel ca partea lor tăioasă să intre între plasele. Afară doar de un briceag... altceva n-am pierdut. GALACTION, O. I 63. Scoase iute un briceag, tăie o crenguță subțire de brad, o curăți, ascuți la un capăt și-mi înșiră păstrăvii pe ea. HOGAȘ, M. N. 75.

BRICEÁG, bricege, s. n. Cuțitaș de buzunar cu una sau mai multe limbi care se închid intrând între plăsele. – Tc. biciak.

BRICEÁG ~ége n. Cuțit de buzunar, cu una sau mai multe limbi pliante, care încap între plăsele; cuțitaș. [Sil. bri-ceag] /<turc. biciak

briceag n. cuțitaș de tăiat creioane și penițe. [Bulg. BRIČAK].

briceág n., pl. ege (turc. byčak, cuțit de masă, infl. de bricĭ, de unde și bg. bričak, briceag; vsîrb. bičak, cuțit; ung. bicsak de unde și pol. biczak, briceag. V. bișchie). Sud. Cuțitaș de buzunar de ascuțit creĭoanele ș.a. – În est cuțitaș.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

briceág s. n., pl. bricége

briceág s. n., pl. bricége


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BRICEÁG s. (reg.) brișcă, custură, cuțitaș, (Transilv. și Maram.) pințăluș.

BRICEAG s. (reg.) brișcă, custură, cuțitaș, (Transilv. și Maram.) pințăluș.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

briceág (bricége), s. n. – Cuțitaș, brișcă. Var. briceac, briceagă. Mag. bicsak, tc. biçak (DAR; Popescu-Ciocănel 16), care se consideră în general a fi rezultatele sl. bričĭ, dar care sînt, cu mai mare probabilitate, cuvinte orientale, cf. cuman. bičak (Kuun 97), țig. biča „secure” (Wlislocki 74); cf. și bg. bričak, pol. biczak. R. se explică prin influența lui brici. Der. sînt proprii Trans. de Nord: bricegeană, s. f. (dans tipic); bricică, s. f. (briceag); brișcuță, s. f. (cuțit); brișcăli, vb. (a bate).

Intrare: briceag
substantiv neutru (N18)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • briceag
  • briceagul
  • briceagu‑
plural
  • bricege
  • bricegele
genitiv-dativ singular
  • briceag
  • briceagului
plural
  • bricege
  • bricegelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

briceag

  • 1. Cuțitaș de buzunar cu una sau mai multe lame, care se închid intrând între plăsele; brișcă.
    exemple
    • Afară doar de un briceag... altceva n-am pierdut. GALACTION, O. I 63.
      surse: DLRLC
    • Scoase iute un briceag, tăie o crenguță subțire de brad, o curăți, o ascuți la un capăt și-mi înșiră păstrăvii pe ea. HOGAȘ, M. N. 75.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • limba turcă biçak (influențat de brici).
    surse: DEX '09 DEX '98