9 definiții pentru brevilocvență brevilocență


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

brevilocvență sf [At: LM / V: (iuz) ~cență / Pl: ~țe / E: it breviloquenza] (Liv) Scurtime în expunere.

BREVILOCVÉNȚĂ s. f. (Livr.) Însușirea de a fi brevilocvent. – Din it. breviloquenza.

BREVILOCVÉNȚĂ s. f. (Livr.) Însușirea de a fi brevilocvent. – Din it. breviloquenza.

BREVILOCVÉNȚĂ s.f. Vorbire scurtă; brahilogie. [< germ. Breviloquenz, cf. lat. brevus – scurt, eloquentia – elocvență].

BREVILOCVÉNȚĂ s. f. vorbire concisă; brahilogie. (< it. breviloquenza)

brevilocență sf vz brevilocvență


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

brevilocvénță (livr.) s. f., g.-d. art. brevilocvénței

brevilocvénță s. f., g.-d. art. brevilocvénței


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BREVILOCVÉNȚĂ s. brahilogie.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

BREVILOCVÉNȚĂ s. f. (cf. fr. bréviloquence, germ. Breviloquenz, lat. brevis eloquentia): vorbire scurtă, concisă, concentrată.

Intrare: brevilocvență
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brevilocvență
  • brevilocvența
plural
genitiv-dativ singular
  • brevilocvențe
  • brevilocvenței
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brevilocență
  • brevilocența
plural
genitiv-dativ singular
  • brevilocențe
  • brevilocenței
plural
vocativ singular
plural

brevilocvență brevilocență

etimologie: