2 intrări

Articole pe această temă:

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BREVETÁT, -Ă, brevetați, -te, adj. (Despre invenții) care a fost recunoscut printr-un brevet; patentat (1). – V. breveta.

BREVETÁT, -Ă, brevetați, -te, adj. (Despre invenții) care a fost recunoscut printr-un brevet; patentat (1). – V. breveta.

brevetát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: breveta] Brevetare.

brevetat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: breveta] Recunoscut printr-un brevet.

BREVETÁ, brevetez, vb. I. Tranz. A recunoaște o invenție printr-un brevet; a patenta. – Din fr. breveter.

BREVETÁ, brevetez, vb. I. Tranz. A recunoaște o invenție printr-un brevet; a patenta. – Din fr. breveter.

breveta vt [At: DA / Pl: ~téz / E: fr breveter] A recunoaște o invenție printr-un brevet.

BREVETÁ, brevetez, vb. I. Tranz. A recunoaște o invenție printr-un brevet; a patenta. Are mai multe invenții brevetate.

BREVETÁ, brevetez, vb. I. Tranz. A recunoaște o invenție printr-un brevet. – Fr. breveter.

BREVETÁ vb. I. tr. A acorda un brevet; a patenta. [< fr. breveter].

BREVETÁ vb. tr. a acorda un brevet; a patenta. (< fr. breveter)

A BREVETÁ ~éz tranz. (invenții, descoperiri etc.) A recunoaște în mod oficial (prin acordare de brevet); a patenta. /<fr. breveter

*brevetéz v. tr. (fr. breveter). Acord un brevet cuĭva (unuĭ inventator). Recunosc printr’un brevet: a breveta o mașină. Fac să mi se recunoască c’am inventat: eŭ: mĭ-am brevetat mașina.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

brevetá (a ~) vb., ind. prez. 3 breveteáză

brevetá vb., ind. prez. 1 sg. brevetéz, 3 sg. și pl. breveteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BREVETÁT adj. (rar) patentat. (Invenție ~.)

BREVETAT adj. (rar) patentat. (Invenție ~.)

BREVETÁ vb. (rar) a patenta. (A ~ o invenție.)

BREVETA vb. (rar) a patenta. (A ~ o invenție.)

Intrare: brevetat
brevetat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brevetat
  • brevetatul
  • brevetatu‑
  • breveta
  • brevetata
plural
  • brevetați
  • brevetații
  • brevetate
  • brevetatele
genitiv-dativ singular
  • brevetat
  • brevetatului
  • brevetate
  • brevetatei
plural
  • brevetați
  • brevetaților
  • brevetate
  • brevetatelor
vocativ singular
plural
Intrare: breveta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • breveta
  • brevetare
  • brevetat
  • brevetatu‑
  • brevetând
  • brevetându‑
singular plural
  • brevetea
  • brevetați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • brevetez
(să)
  • brevetez
  • brevetam
  • brevetai
  • brevetasem
a II-a (tu)
  • brevetezi
(să)
  • brevetezi
  • brevetai
  • brevetași
  • brevetaseși
a III-a (el, ea)
  • brevetea
(să)
  • breveteze
  • breveta
  • brevetă
  • brevetase
plural I (noi)
  • brevetăm
(să)
  • brevetăm
  • brevetam
  • brevetarăm
  • brevetaserăm
  • brevetasem
a II-a (voi)
  • brevetați
(să)
  • brevetați
  • brevetați
  • brevetarăți
  • brevetaserăți
  • brevetaseți
a III-a (ei, ele)
  • brevetea
(să)
  • breveteze
  • brevetau
  • breveta
  • brevetaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

brevetat

  • 1. (Despre invenții) care a fost recunoscut printr-un brevet; patentat.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: patentat

etimologie:

  • vezi breveta
    surse: DEX '98 DEX '09

breveta

  • 1. A recunoaște o invenție printr-un brevet.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: patenta un exemplu
    exemple
    • Are mai multe invenții brevetate.
      surse: DLRLC

etimologie: