9 definiții pentru brebenea


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

brebenea sf vz brebenel

BREBENEÁ, brebenele, s. f. (Bot.; reg.) Brebenel. – Breabăn + suf. -ea.

BREBENEÁ, brebenele, s. f. (Bot.; reg.) Brebenel. – Breabăn + suf. -ea.

BREBENEÁ, brebenele, s. f. Brebenel. Tremura ca brebenelele ciufulite de vînt. DELAVRANCEA, S. 253.

BREBENEÁ, brebenele, s. f. (Bot.) Brebenel. – Din breabăn + suf. -ea.

brebenél m., pl. (cp. cu brăbănoc). O plantă ornamentală cu florĭ așezate’n formă de strugurĭ (corýdalis). Anemonă. Ghiocel. – Și brebeneá, f. pl. e și breabăn m., pl. brebenĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

brebeneá s. f., art. brebeneáua, g.-d. art. brebenélei; pl. brebenéle, art. brebenélele

brebeneá s. f., art. brebeneáua, g.-d. art. brebenélei; pl. brebenéle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BREBENEÁ s. v. brebenel.

BREBENEA s. (BOT.; Corydalis) brebenel, (reg.) breabăn.

Intrare: brebenea
substantiv feminin (F151)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brebenea
  • brebeneaua
plural
  • brebenele
  • brebenelele
genitiv-dativ singular
  • brebenele
  • brebenelei
plural
  • brebenele
  • brebenelelor
vocativ singular
plural

brebenea

etimologie:

  • Breabăn + sufix -ea.
    surse: DEX '98 DEX '09