breșă sf [At: LTR / Pl: ~șe / E: fr brèche] 1 (Mil) Culoar în barajele sau în obstacolele construite de inamic, în scopul trecerii trupelor. 2 (Mil) Spărtură în zidul unei fortificații. 3 (Mil) Străpungere făcută în dispozitivul de luptă al inamicului. 4 Spărtură făcută într-un gard, zid, îndiguire etc. 5 (Fig) Gol. 6 Întrerupere.

breșă s.f. 1 (milit.) Culoar în obstacolele construite de inamic, în vederea trecerii trupelor. Armata făcuse o breșă în fortificațiile inamicului. ♦ Spărtură în dispozitivul de luptă al inamicului. 2 Spărtură într-un zid, într-un gard etc. 3 Fig. Lacună, deficiență, defect. Căuta o breșă în lege. • pl. -e. /<fr. brèche, cf. germ. brechen „a sparge”.

BREȘĂ, breșe, s. f. Spărtură făcută în zidul unei cetăți sau al unei fortificații inamice; culoar de trecere realizat în rețelele de sîrmă ghimpată ale inamicului; străpungere făcută într-un dispozitiv de luptă inamic. Armata din sectorul de centru a făcut o mare breșă în fortificațiile inamicului. ♦ Spărtură într-un gard sau zid, într-o îndiguire, pădure etc. Tractoriștii se grupară în două echipe; fiecare avea sarcina de a tăia cîte o breșă largă printre salcîmii încă necuprinși de foc. MIHALE, O. 368.

BREȘĂ, breșe, s. f. Spărtură în zidul unei fortificații; străpungere făcută într-un dispozitiv de luptă inamic. ♦ Spărtură într-un gard sau zid, într-o îndiguire etc. – Fr. brèche.

BREȘĂ s.f. 1. Pătrundere largă și adîncă executată în dispozitivul de apărare al unei armate; spărtură în zidul unei cetăți etc. 2. (Rar) Spărtură într-un gard, într-un zid, într-o pădure etc. / < fr. brèche].

BREȘĂ s. f. 1. pătrundere largă și adâncă în dispozitivul de luptă inamic. 2. spărtură într-un zid, într-un gard etc. (< fr. bréche)

BREȘĂ ~e f. 1) Spărtură făcută într-o fortificație inamică (cu scopul de a o cuceri). 2) Spărtură făcută într-o îngrăditură sau într-un dig. 3) fig. Punct slab al unui lucru, prezentând pericol pentru existența lui. /<fr. breche

breșă f. spărtură de tun în zid (= fr. brèche).

breșă s. f., art. breșa, g.-d. art. breșei; pl. breșe

breșă s. f., art. breșa, g.-d. art. breșei; pl. breșe

breșă s. f., g.-d. art. breșei; pl. breșe

breșă (-e), s. f. – Spărtură; străpungere. Fr. brèche.