11 definiții pentru breșă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bréșă sf [At: LTR / Pl: ~șe / E: fr brèche] 1 (Mil) Culoar în barajele sau în obstacolele construite de inamic, în scopul trecerii trupelor. 2 (Mil) Spărtură în zidul unei fortificații. 3 (Mil) Străpungere făcută în dispozitivul de luptă al inamicului. 4 Spărtură făcută într-un gard, zid, îndiguire etc. 5 (Fig) Gol. 6 Întrerupere.

BRÉȘĂ, breșe, s. f. 1. Culoar în barajele sau în obstacolele construite de inamic, în scopul trecerii trupelor. ♦ Spărtură în zidul unei fortificații; străpungere făcută în dispozitivul de luptă al inamicului. 2. Spărtură într-un gard, într-un zid, într-o îndiguire etc. – Din fr. brèche.

BRÉȘĂ, breșe, s. f. 1. Culoar în barajele sau în obstacolele construite de inamic, în scopul trecerii trupelor. ♦ Spărtură în zidul unei fortificații; străpungere făcută în dispozitivul de luptă al inamicului. 2. Spărtură într-un gard, într-un zid, într-o îndiguire etc. – Din fr. brèche.

BRÉȘĂ, breșe, s. f. Spărtură făcută în zidul unei cetăți sau al unei fortificații inamice; culoar de trecere realizat în rețelele de sîrmă ghimpată ale inamicului; străpungere făcută într-un dispozitiv de luptă inamic. Armata din sectorul de centru a făcut o mare breșă în fortificațiile inamicului. ♦ Spărtură într-un gard sau zid, într-o îndiguire, pădure etc. Tractoriștii se grupară în două echipe; fiecare avea sarcina de a tăia cîte o breșă largă printre salcîmii încă necuprinși de foc. MIHALE, O. 368.

BRÉȘĂ, breșe, s. f. Spărtură în zidul unei fortificații; străpungere făcută într-un dispozitiv de luptă inamic. ♦ Spărtură într-un gard sau zid, într-o îndiguire etc. – Fr. brèche.

BRÉȘĂ s.f. 1. Pătrundere largă și adâncă executată în dispozitivul de apărare al unei armate; spărtură în zidul unei cetăți etc. 2. (Rar) Spărtură într-un gard, într-un zid, într-o pădure etc. / < fr. brèche].

BRÉȘĂ s. f. 1. pătrundere largă și adâncă în dispozitivul de luptă inamic. 2. spărtură într-un zid, într-un gard etc. (< fr. bréche)

BRÉȘĂ ~e f. 1) Spărtură făcută într-o fortificație inamică (cu scopul de a o cuceri). 2) Spărtură făcută într-o îngrăditură sau într-un dig. 3) fig. Punct slab al unui lucru, prezentând pericol pentru existența lui. /<fr. breche

breșă f. spărtură de tun în zid (= fr. brèche).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bréșă s. f., art. bréșa, g.-d. art. bréșei; pl. bréșe

bréșă s. f., g.-d. art. bréșei; pl. bréșe


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bréșă (-e), s. f. – Spărtură; străpungere. Fr. brèche.

Intrare: breșă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • breșă
  • breșa
plural
  • breșe
  • breșele
genitiv-dativ singular
  • breșe
  • breșei
plural
  • breșe
  • breșelor
vocativ singular
plural

breșă

  • 1. Culoar în barajele sau în obstacolele construite de inamic, în scopul trecerii trupelor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Spărtură în zidul unei fortificații; străpungere făcută în dispozitivul de luptă al inamicului.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
      exemple
      • Armata din sectorul de centru a făcut o mare breșă în fortificațiile inamicului.
        surse: DLRLC
  • 2. Spărtură într-un gard, într-un zid, într-o îndiguire etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: spărtură un exemplu
    exemple
    • Tractoriștii se grupară în două echipe; fiecare avea sarcina de a tăia cîte o breșă largă printre salcîmii încă necuprinși de foc. MIHALE, O. 368.
      surse: DLRLC
  • 3. figurat Punct slab al unui lucru, prezentând pericol pentru existența lui.
    surse: NODEX

etimologie: