breșă s.f. 1 (milit.) Culoar în obstacolele construite de inamic, în vederea trecerii trupelor. Armata făcuse o breșă în fortificațiile inamicului. ♦ Spărtură în dispozitivul de luptă al inamicului. 2 Spărtură într-un zid, într-un gard etc. 3 Fig. Lacună, deficiență, defect. Căuta o breșă în lege. • pl. -e. /<fr. brèche, cf. germ. brechen „a sparge”.