17 definiții pentru brațetă

Explicative DEX

BRAȚETĂ s. f. (Fam.; în expr.) A merge cu cineva (sau a lua pe cineva) la brațetă = a merge cu cineva (sau a lua pe cineva) de braț. – Din it. [a] bracetto (modificat după braț).

BRAȚETĂ s. f. (Fam.; în expr.) A merge cu cineva (sau a lua pe cineva) la brațetă = a merge cu cineva (sau a lua pe cineva) de braț. – Din it. [a] bracetto (modificat după braț).

brațetă sfs [At: PANN, P. V. II, 115/s / V: ~țet sm / Pl: ~te / E: braț + -etă] (Pfm; îe) A merge, a fi (cu cineva) sau a lua (pe cineva) la (sau de) ~ A merge, a fi (cu cineva) sau a lua (pe cineva) la (sau de) braț.

brațetă s.f. Expr. (fam.) A merge cu cineva (sau a lua pe cineva) la brațetă = a merge cu cineva (sau a lua pe cineva) de braț. • pl. -e. /<it. braccetto, după braț.

BRAȚETĂ s. f. (Pe cale de dispariție, numai în expr.) A merge cu cineva (sau a lua pe cineva) la brațetă = a merge cu cineva (sau a lua pe cineva) la braț. – Variantă: brațet (PANN, P. V. II 115) s. n.

BRAȚETĂ s. f. (Fam., în expr.) A merge cu cineva (sau a lua pe cineva) la brațetă = a merge cu cineva (sau a lua pe cineva) de braț. – Din braț (după it. [a] braccetto).

BRAȚETĂ s.f. A merge (cu cineva) la brațetă = a merge (cu cineva) de braț. [Var. brațet s.n. / < it. braccetto].

BRAȚETĂ s. f. a merge (cu cineva) la ~ = a merge (cu cineva) de braț. (< it. /a/ braccetto)

brațet sm vz brațetă

*BRAȚET sbst., BRAȚETĂ sf. pop. numai în loc. adv. la ~, de ~, de-a ~, la braț, dîndu-și brațul unul altuia: Și privește cu jind mare la cîți de brațet se duc (PANN); s’o pornit de-aici la brațetă cu doi cavaleri (ALECS.) [it. a braccetto, refăcut după braț].

BRAȚET s. f. v. brațetă.

BRAȚET s.n. v. brațetă.

brațet (la) adv. braț la braț.

brațét n. și brațétă f. (d. braț cu sufixu it. et). Pop. La brațet saŭ la brațetă, țînîndu-se unu de altu braț la braț: a te plimba la brațet.

Ortografice DOOM

brațetă (la ~) (fam., înv.) loc. adv.

brațetă (la ~) (fam.) loc. adv.

brațetă s. f.

Intrare: brațetă
brațetă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brațetă
  • brațeta
plural
  • brațete
  • brațetele
genitiv-dativ singular
  • brațete
  • brațetei
plural
  • brațete
  • brațetelor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brațet
  • brațetul
  • brațetu‑
plural
  • brațete
  • brațetele
genitiv-dativ singular
  • brațet
  • brațetului
plural
  • brațete
  • brațetelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

brațetă, brațetesubstantiv feminin

  • chat_bubble familiar A merge cu cineva (sau a lua pe cineva) la brațetă = a merge cu cineva (sau a lua pe cineva) de braț. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DLRM DN MDN '00
  • 1. locuțiune adverbială La brațetă, de brațet, de-a brațetă = la braț, dându-și brațul unul altuia. CADE
    • format_quote Și privește cu jind mare la cîți de brațet se duc. (PANN) CADE
    • format_quote S’o pornit de-aici la brațetă cu doi cavaleri. (ALECS.) CADE
etimologie:
  • limba italiană [a] bracetto (modificat după braț). DEX '09 CADE DEX '98 DLRM DN MDN '00
  • braț + -etă MDA2

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.