8 definiții pentru branhiopod


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BRANHIOPÓD, branhiopode, s. n. (La pl.) Ordin de crustacee de apă dulce, cu corpul segmentat și cu apendice toracice prevăzute cu o excrescență, care servește la respirație (Branchiopoda); (și la sg.) animal din acest ordin. [Pr.: -hi-o-] – Din fr. branchiopode.

branhiopód sn [At: DEX2 / P: ~hi-o ~ / Pl: ~e / E: fr branchiopodes] 1 (Lpl) Ordin de crustacee de apă dulce, cu corpul segmentat și cu apendice toracice prevăzute cu o excrescență, care servește la respirație (Branchiopoda). 2 Animal din ordinul branhiopode (1).

BRANHIOPÓD, branhiopode, s. n. (La pl.) Ordin de crustacee de apă dulce, cu corpul segmentat și cu apendice toracice prevăzute cu o excrescență, care servește la respirație (Branchiopoda); (și la sg.) animal din acest ordin. [Pr.: -hi-o-] – Din fr. branchiopodes.

BRANHIOPÓDE s.n.pl. Subclasă de crustacee inferioare cu corpul segmentat, prevăzut cu formații branhiale; (la sg.) animal din această subclasă. [Sg. branhiopod. / < fr. branchiopodes, cf. gr. branchia – branhie, pous – picior].

BRANHIOPÓDE s. n. pl. subclasă de crustacee inferioare, de apă dulce, cu corpul segmentat, cu formații branhiale. (< fr. branchiopodes)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

branhiopód (-hi-o-) s. n., pl. branhiopóde

branhiopód s. n., pl. (sil. -hi-o-) branhiopóde


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

BRANHIO- (BRANCHIO-) „branhii, lamele branhiale”. ◊ gr. brankhia „urechi de pești, branhii” > fr. branchio-, germ. id., engl. id. > rom. branhio- și branchio-.~gen (v. -gen1), adj., care își are originea în branhii; ~mer (v. -mer), s. n., segment al mezodermului visceral; ~micete (v. -micete), s. f. pl., ciuperci inferioare care parazitează în vasele sanguine din lamelele branhiale ale peștilor; ~pode (v. -pod), s. n. pl., ordin de crustacee inferioare, cu corpul segmentat și prevăzut cu formații branhiale; ~steg (v. -steg), adj., care acoperă branhiile; ~stome (v. -stom), adj., s. n. pl., 1. adj., Care are branhiile unite cu gura. 2. s. n. pl., Gen de cefalocordate, al căror tip este amfioxul; ~taxie (v. -taxie), s. f., reacție fizică prin care peștii sînt antrenați către o apă mai oxigenată; ~zaur (v. -zaur), s. m., animal amfibiu din carboniferul superior permian, din grupa stegocefalilor, asemănător cu salamandra.

Intrare: branhiopod
branhiopod substantiv neutru
  • silabație: bran-hi-o-pod info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • branhiopod
  • branhiopodul
  • branhiopodu‑
plural
  • branhiopode
  • branhiopodele
genitiv-dativ singular
  • branhiopod
  • branhiopodului
plural
  • branhiopode
  • branhiopodelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

branhiopod

  • 1. (la) plural Ordin de crustacee de apă dulce, cu corpul segmentat și cu apendice toracice prevăzute cu o excrescență, care servește la respirație (Branchiopoda).
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. (la) singular Animal din acest ordin.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: