8 definiții pentru branhiopod


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

branhiopód sn [At: DEX2 / P: ~hi-o ~ / Pl: ~e / E: fr branchiopodes] 1 (Lpl) Ordin de crustacee de apă dulce, cu corpul segmentat și cu apendice toracice prevăzute cu o excrescență, care servește la respirație (Branchiopoda). 2 Animal din ordinul branhiopode (1).

BRANHIOPÓD, branhiopode, s. n. (La pl.) Ordin de crustacee de apă dulce, cu corpul segmentat și cu apendice toracice prevăzute cu o excrescență, care servește la respirație (Branchiopoda); (și la sg.) animal din acest ordin. [Pr.: -hi-o-] – Din fr. branchiopode.

BRANHIOPÓD, branhiopode, s. n. (La pl.) Ordin de crustacee de apă dulce, cu corpul segmentat și cu apendice toracice prevăzute cu o excrescență, care servește la respirație (Branchiopoda); (și la sg.) animal din acest ordin. [Pr.: -hi-o-] – Din fr. branchiopodes.

BRANHIOPÓDE s.n.pl. Subclasă de crustacee inferioare cu corpul segmentat, prevăzut cu formații branhiale; (la sg.) animal din această subclasă. [Sg. branhiopod. / < fr. branchiopodes, cf. gr. branchia – branhie, pous – picior].

BRANHIOPÓDE s. n. pl. subclasă de crustacee inferioare, de apă dulce, cu corpul segmentat, cu formații branhiale. (< fr. branchiopodes)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

branhiopód (-hi-o-) s. n., pl. branhiopóde

branhiopód s. n., pl. (sil. -hi-o-) branhiopóde


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

BRANHIO- (BRANCHIO-) „branhii, lamele branhiale”. ◊ gr. brankhia „urechi de pești, branhii” > fr. branchio-, germ. id., engl. id. > rom. branhio- și branchio-.~gen (v. -gen1), adj., care își are originea în branhii; ~mer (v. -mer), s. n., segment al mezodermului visceral; ~micete (v. -micete), s. f. pl., ciuperci inferioare care parazitează în vasele sanguine din lamelele branhiale ale peștilor; ~pode (v. -pod), s. n. pl., ordin de crustacee inferioare, cu corpul segmentat și prevăzut cu formații branhiale; ~steg (v. -steg), adj., care acoperă branhiile; ~stome (v. -stom), adj., s. n. pl., 1. adj., Care are branhiile unite cu gura. 2. s. n. pl., Gen de cefalocordate, al căror tip este amfioxul; ~taxie (v. -taxie), s. f., reacție fizică prin care peștii sînt antrenați către o apă mai oxigenată; ~zaur (v. -zaur), s. m., animal amfibiu din carboniferul superior permian, din grupa stegocefalilor, asemănător cu salamandra.

Intrare: branhiopod
branhiopod substantiv neutru
  • silabație: -hi-o-
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • branhiopod
  • branhiopodul
  • branhiopodu‑
plural
  • branhiopode
  • branhiopodele
genitiv-dativ singular
  • branhiopod
  • branhiopodului
plural
  • branhiopode
  • branhiopodelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)