2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

branșa vt [At: CADE / Pzi: ~șez / E: fr brancher] 1 A face un branșament (de conductă). 2 A face legătura unui fir electric cu firul principal.

BRANȘÁ, branșez, vb. I. Tranz. A face un branșament sau un racord electric. – Din fr. brancher.

BRANȘÁ, branșez, vb. I. Tranz. A face un branșament sau un racord electric. – Din fr. brancher.

BRANȘÁ, branșez, vb. I. Tranz. A face un branșament sau un racord electric.

BRANȘÁ, branșez, vb. I. Tranz. A face un branșament sau un racord electric. – Fr. brancher.

BRANȘÁ vb. I. tr. A face un branșament, un racord electric. [< fr. brancher].

BRANȘÁ vb. tr. 1. a face un branșament. 2. (fig.) a pune în legătură. (< fr. brancher)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

branșá (a ~) vb., ind. prez. 3 branșeáză, 1 pl. branșắm; ger. branșấnd

branșá vb., ind. prez. 1 sg. branșéz, 3 sg. și pl. branșeáză, 1 pl. branșăm; ger. branșând

Intrare: branșare
branșare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • branșare
  • branșarea
plural
  • branșări
  • branșările
genitiv-dativ singular
  • branșări
  • branșării
plural
  • branșări
  • branșărilor
vocativ singular
plural
Intrare: branșa
verb (VT202)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • branșa
  • branșare
  • branșat
  • branșatu‑
  • branșând
  • branșându‑
singular plural
  • branșea
  • branșați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • branșez
(să)
  • branșez
  • branșam
  • branșai
  • branșasem
a II-a (tu)
  • branșezi
(să)
  • branșezi
  • branșai
  • branșași
  • branșaseși
a III-a (el, ea)
  • branșea
(să)
  • branșeze
  • branșa
  • branșă
  • branșase
plural I (noi)
  • branșăm
(să)
  • branșăm
  • branșam
  • branșarăm
  • branșaserăm
  • branșasem
a II-a (voi)
  • branșați
(să)
  • branșați
  • branșați
  • branșarăți
  • branșaserăți
  • branșaseți
a III-a (ei, ele)
  • branșea
(să)
  • branșeze
  • branșau
  • branșa
  • branșaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

branșa

  • 1. A face un branșament sau un racord electric.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: