4 definiții pentru branșare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
branșare s.f. Acțiunea de a branșa și rezultatul ei. • pl. -ări. /v. branșa.
BRANȘA, branșez, vb. I. Tranz. A face un branșament sau un racord electric. – Din fr. brancher.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
BRANȘA vb. I. tr. A face un branșament, un racord electric. [< fr. brancher].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
branșa vb., ind. prez. 1 sg. branșez, 3 sg. și pl. branșează, 1 pl. branșăm; ger. branșând
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: branșare
branșare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
branșa, branșezverb
- 1. A face un branșament sau un racord electric. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
- brancher DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.