opțiuni
  • info

2 intrări

19 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

brahni vi vz brehni[1] corectat(ă)

  1. În original, probabil incorect: brehui. — cata

BRĂHNI, pers. 3 brăhnește, vb. IV. Intranz. (Despre căpriori și căprioare) A scoate un sunet răgușit și sacadat când se simte în pericol. – Din ucr. brecháty.

brăhni vi vz brehni

brâhni v vz brehni

brehăi v vz brehni

brehni [At: H I, 61 / V: brâhni, brehăi / Pzi: ~nesc / E: ucr брекхать] (Reg) 1 A lătra. 2 (D. căprioare și cerbi) A scoate un sunet răgușit și sacadat de spaimă. 3 A scoate sunetul produs de porci, atunci când se sperie Cf a grohăi, a guița. 4 A scoate sunete asemănătoare tusei. 5 (Pex; d. copii) A râde pe înfundate.

brăhni vb. IV. intr. (reg.) 1 (despre căprioare, cerbi) A scoate un sunet răgușit și sacadat de spaimă. 2 A scoate sunete asemănătoare tusei. • prez.ind. -esc. și brehni vb. IV. /<ucr. брехать.

brehni vb. IV. v. brăhni.

BRĂHNI, pers. 3 brăhnește, vb. IV. Intranz. (Despre căpriori și căprioare) A scoate un sunet răgușit și sacadat de spaimă. – Din ucr. brecháty.

BRĂHNI, pers. 3 brăhnește, vb. IV. Intranz. (Despre căpriori și căprioare) A scoate un sunet răgușit și sacadat (de spaimă). – Ucr. brecháty.

BREHĂI vb. (Mold.) A lătra. Dulăii … prin somn ca cum ar scînci și ar brehăi se videa. CANTEMIR, IST. Etimologie: ucr. breháty. Vezi și brehăit, brehăitură, brehău. Cf. cehni. verb

brehăĭésc V. brehnesc.

brehnésc v. intr. (vsl. brehati, brehnonti, rus. brehátĭ, a lătra, a hămăi). Est. Rar. Hămăĭesc puțin (o dată saŭ de cîteva orĭ). Grohăĭesc speriat. Tușesc. V. tr. Trans. Împung cu vorba. – La Cant. brehăĭesc, hămăĭesc. V. chefnesc, blehăĭesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

brăhni (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. brăhnește, 3 pl. brăhnesc, imperf. 3 sg. brăhnea; conj. prez. 3 să brăhnească

brăhni (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. brăhnește, imperf. 3 sg. brăhnea; conj. prez. 3 să brăhnească

brăhni vb., ind. prez. 3 sg. brăhnește, imperf. 3 sg. brăhnea; conj. prez. 3 sg. și pl. brăhnească

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

brehni (-nesc, -it), vb. – (Mold.) Exprimă sunetul scos de cîine, de cerb, de porc și, în anumite cazuri de om, cu accepțiile aproape exacte ale sp. gañir. – Var. brîhni, brehăi. Sl., cf. rut. brecháty „a lătra”, sb. bréchati „a scînci” (DAR). Var. brehăi, care apare numai la Cantemir, pare a fi rezultatul unei contaminări cu behăi. – Der. brehne, s. f. pl. (năluci); brehnace, s. f. (înv., uliu, probabil datorită croncănitului pe care îl stîrnește printre păsările din ogradă).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

brehni, brehnesc, vb. I (reg.) 1. a hămăi, a grohăi 2. a înțepa cu vorba.

brăhni, brăhnesc, v.i. (despre căprior) A scoate un sunet răgușit. – Din ucr. brecháty (DLRM, DEX).

Intrare: brăhni
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • brăhni
  • brăhnire
  • brăhnit
  • brăhnitu‑
  • brăhnind
  • brăhnindu‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • brăhnește
 (să)
  • brăhnească
  • brăhnea
  • brăhni
  • brăhnise
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • brăhnesc
 (să)
  • brăhnească
  • brăhneau
  • brăhniră
  • brăhniseră
Intrare: brehni
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • brehni
  • brehnire
  • brehnit
  • brehnitu‑
  • brehnind
  • brehnindu‑
 singular plural
  • brehnește
  • brehniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • brehnesc
 (să)
  • brehnesc
  • brehneam
  • brehnii
  • brehnisem
a II-a (tu)
  • brehnești
 (să)
  • brehnești
  • brehneai
  • brehniși
  • brehniseși
a III-a (el, ea)
  • brehnește
 (să)
  • brehnească
  • brehnea
  • brehni
  • brehnise
plural I (noi)
  • brehnim
 (să)
  • brehnim
  • brehneam
  • brehnirăm
  • brehniserăm
  • brehnisem
a II-a (voi)
  • brehniți
 (să)
  • brehniți
  • brehneați
  • brehnirăți
  • brehniserăți
  • brehniseți
a III-a (ei, ele)
  • brehnesc
 (să)
  • brehnească
  • brehneau
  • brehniră
  • brehniseră
brahni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
brâhni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • brehăi
  • brehăire
  • brehăit
  • brehăitu‑
  • brehăind
  • brehăindu‑
 singular plural
  • brehăie
  • brehăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • brehăi
 (să)
  • brehăi
  • brehăiam
  • brehăii
  • brehăisem
a II-a (tu)
  • brehăi
 (să)
  • brehăi
  • brehăiai
  • brehăiși
  • brehăiseși
a III-a (el, ea)
  • brehăie
 (să)
  • brehăie
  • brehăia
  • brehăi
  • brehăise
plural I (noi)
  • brehăim
 (să)
  • brehăim
  • brehăiam
  • brehăirăm
  • brehăiserăm
  • brehăisem
a II-a (voi)
  • brehăiți
 (să)
  • brehăiți
  • brehăiați
  • brehăirăți
  • brehăiserăți
  • brehăiseți
a III-a (ei, ele)
  • brehăie
 (să)
  • brehăie
  • brehăiau
  • brehăiră
  • brehăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

brăhniverb

  • 1. (Despre căpriori și căprioare) A scoate un sunet răgușit și sacadat când se simte în pericol. DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.