3 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

brahní vi vz brehni[1] corectată

  1. În original, probabil incorect: brehui. — cata

BRĂHNÍ, pers. 3 brăhnește, vb. IV. Intranz. (Despre căpriori și căprioare) A scoate un sunet răgușit și sacadat când se simte în pericol. – Din ucr. brecháty.

brehni [At: H I, 61 / V: brâhni, brehăi / Pzi: ~nesc / E: ucr брекхать] (Reg) 1 A lătra. 2 (D. căprioare și cerbi) A scoate un sunet răgușit și sacadat de spaimă. 3 A scoate sunetul produs de porci, atunci când se sperie Cf a grohăi, a guița. 4 A scoate sunete asemănătoare tusei. 5 (Pex; d. copii) A râde pe înfundate.

BRĂHNÍ, pers. 3 brăhnește, vb. IV. Intranz. (Despre căpriori și căprioare) A scoate un sunet răgușit și sacadat de spaimă. – Din ucr. brecháty.

BRĂHNÍ, pers. 3 brăhnește, vb. IV. Intranz. (Despre căpriori și căprioare) A scoate un sunet răgușit și sacadat (de spaimă). – Ucr. brecháty.

BREHĂI vb. (Mold.) A lătra. Dulăii … prin somn ca cum ar scînci și ar brehăi se videa. CANTEMIR, IST. Etimologie: ucr. breháty. Vezi și brehăit, brehăitură, brehău. Cf. cehni. verb

brehnésc v. intr. (vsl. brehati, brehnonti, rus. brehátĭ, a lătra, a hămăi). Est. Rar. Hămăĭesc puțin (o dată saŭ de cîteva orĭ). Grohăĭesc speriat. Tușesc. V. tr. Trans. Împung cu vorba. – La Cant. brehăĭesc, hămăĭesc. V. chefnesc, blehăĭesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

brăhní (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. brăhnéște, imperf. 3 sg. brăhneá; conj. prez. 3 să brăhneáscă

brăhní vb., ind. prez. 3 sg. brăhnéște, imperf. 3 sg. brăhneá; conj. prez. 3 sg. și pl. brăhneáscă


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

brehní (-nésc, -ít), vb. – (Mold.) Exprimă sunetul scos de cîine, de cerb, de porc și, în anumite cazuri de om, cu accepțiile aproape exacte ale sp. gañir.Var. brîhni, brehăi. Sl., cf. rut. brecháty „a lătra”, sb. bréchati „a scînci” (DAR). Var. brehăi, care apare numai la Cantemir, pare a fi rezultatul unei contaminări cu behăi.Der. brehne, s. f. pl. (năluci); brehnace, s. f. (înv., uliu, probabil datorită croncănitului pe care îl stîrnește printre păsările din ogradă).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

brehní, brehnésc, vb. I (reg.) 1. a hămăi, a grohăi 2. a înțepa cu vorba.

Intrare: brahni
brahni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: brăhni
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • brăhni
  • brăhnire
  • brăhnit
  • brăhnitu‑
  • brăhnind
  • brăhnindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • brăhnește
(să)
  • brăhnească
  • brăhnea
  • brăhni
  • brăhnise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • brăhnesc
(să)
  • brăhnească
  • brăhneau
  • brăhni
  • brăhniseră
Intrare: brehni
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • brehni
  • brehnire
  • brehnit
  • brehnitu‑
  • brehnind
  • brehnindu‑
singular plural
  • brehnește
  • brehniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • brehnesc
(să)
  • brehnesc
  • brehneam
  • brehnii
  • brehnisem
a II-a (tu)
  • brehnești
(să)
  • brehnești
  • brehneai
  • brehniși
  • brehniseși
a III-a (el, ea)
  • brehnește
(să)
  • brehnească
  • brehnea
  • brehni
  • brehnise
plural I (noi)
  • brehnim
(să)
  • brehnim
  • brehneam
  • brehnirăm
  • brehniserăm
  • brehnisem
a II-a (voi)
  • brehniți
(să)
  • brehniți
  • brehneați
  • brehnirăți
  • brehniserăți
  • brehniseți
a III-a (ei, ele)
  • brehnesc
(să)
  • brehnească
  • brehneau
  • brehni
  • brehniseră
brâhni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • brehăi
  • brehăire
  • brehăit
  • brehăitu‑
  • brehăind
  • brehăindu‑
singular plural
  • brehăie
  • brehăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • brehăi
(să)
  • brehăi
  • brehăiam
  • brehăii
  • brehăisem
a II-a (tu)
  • brehăi
(să)
  • brehăi
  • brehăiai
  • brehăiși
  • brehăiseși
a III-a (el, ea)
  • brehăie
(să)
  • brehăie
  • brehăia
  • brehăi
  • brehăise
plural I (noi)
  • brehăim
(să)
  • brehăim
  • brehăiam
  • brehăirăm
  • brehăiserăm
  • brehăisem
a II-a (voi)
  • brehăiți
(să)
  • brehăiți
  • brehăiați
  • brehăirăți
  • brehăiserăți
  • brehăiseți
a III-a (ei, ele)
  • brehăie
(să)
  • brehăie
  • brehăiau
  • brehăi
  • brehăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

brăhni

  • 1. (Despre căpriori și căprioare) A scoate un sunet răgușit și sacadat când se simte în pericol.
    surse: DEX '09

etimologie: