BRAHMAN, -Ă, brahmani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Membru al castei sacerdotale, considerată cea mai înaltă dintre cele patru caste indiene; preot al lui Brahma. 2. Adj. Brahmanic. – Din fr. brahmane.

brahman [At: DA / V: (iuz) ~amin, ~am~ / Pl: ~i / E: fr brahmane] 1 sm Membru al castei sacerdotale, cea dintâi din cele patru caste ale Indiei, castă care se credea ieșită din capul lui Brahma. 2 sm Preot al lui Brahma. 3 a Brahmanic.

brahman, -ă s.m., s.f., adj. 1 s.m. (relig.) Unul dintre cei patru preoți din India care celebrau sacrificiul vedic; brahmin. ♦ Cel mai important dintre acești preoți, care supraveghea ritualul. ♦ Ext. Preot, membru al castei sacerdotale, prima dintre cele patru caste indiene. 2 adj. Brahmanic. 3 s.f. pl. (filos.) Imnuri vedice și comentariul lor, care cuprinde numeroase tradiții și legende populare. • pl. -i, -e. /<fr. brahmane; cf. sanscr. Brahmana.

BRAHMAN, -Ă, brahmani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Membru al castei sacerdotale, considerați prima dintre cele patru caste indiene; preot al lui Brahma. 2. Adj. Brahmanic. – Din fr. brahmane.

BRAHMAN, brahmani, s. m. Membru al castei sacerdotale socotite ca cea dintîi dintre cele patru caste indiene; preot al lui Brahma.

BRAHMAN, brahmani, s. m. Membru al castei sacerdotale, considerată prima dintre cele patru caste indiene; preot al lui Brahma. – Fr. brahmane.

BRAHMAN, -Ă adj. Referitor la brahmanism; brahmanic. // s.m. și f. Membru al celei dintîi dintre cele patru caste indiene. // s.m. Preot al lui Brahma; brahmin. [Cf. fr. brahmane].

BRAHMAN, -Ă I. adj. brahmanic. II. s. m. f. membru al castei preoțești, prima dintre cele patru caste indiene. III. s. f. pl. imnuri vedice și comentariul lor; comentarii ale Vedelor cuprinzând și numeroase tradiții și legende populare. IV. s. m. bramin. (< fr. brahmane)

BRAHMAN² ~i m. 1) Membru al primei caste sacerdotale (din cele patru) din India. 2) Preot al lui Brahma. /<fr. brahmane

BRAHMAN¹ ~ă (~i, ~e) v. BRAHMANIC. /<fr. brahmane

brahman m. preot al lui Brahma.

*brahmán m. (scr. brahman). Preut brahmanic. – Rar și bramin (fr. bramin).

braman sm, a vz brahman

bramin sm, a vz brahman

brahman adj. m., s. m., pl. brahmani; adj. f. brahmană, pl. brahmane

!brahman adj. m., s. m., pl. brahmani; adj. f. brahmană, pl. brahmane

brahman s. m., adj. m., pl. brahmani; f. sg. brahmană, g.-d. art. brahmanei, pl. brahmane

brahman.

BRAHMAN adj. (BIS.) v. brahmanic.

BRAHMAN adj. (BIS.) brahmanic. (Religia ~.)

BRAHMÁN, -Ă (< fr.) s. n., s. m. și f. 1. Cuvînt sanscrit desemnînd, în gîndirea indiană, absolutul, sufletul universal sau divinitatea impersonală abstractă din care provine tot ce există și din care orice ființă, animal sau plantă, deține o particulă, sufletul individual (ātman). 2. S. m. și f. Membru al clasei sacerdotale considerată cea mai înaltă din cele patru caste principale: avînd ca îndatoriri îndeplinirea sacrificiilor, studiul Vedelor și explicarea lor, binefacerile.