14 definiții pentru brațetă brațet


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BRAȚÉTĂ s. f. (Fam.; în expr.) A merge cu cineva (sau a lua pe cineva) la brațetă = a merge cu cineva (sau a lua pe cineva) de braț. – Din it. [a] bracetto (modificat după braț).

BRAȚÉTĂ s. f. (Fam.; în expr.) A merge cu cineva (sau a lua pe cineva) la brațetă = a merge cu cineva (sau a lua pe cineva) de braț. – Din it. [a] bracetto (modificat după braț).

brațétă sfs [At: PANN, P. V. II, 115/s / V: ~țet sm / Pl: ~te / E: braț + -etă] (Pfm; îe) A merge, a fi (cu cineva) sau a lua (pe cineva) la (sau de) ~ A merge, a fi (cu cineva) sau a lua (pe cineva) la (sau de) braț.

BRAȚÉTĂ s. f. (Pe cale de dispariție, numai în expr.) A merge cu cineva (sau a lua pe cineva) la brațetă = a merge cu cineva (sau a lua pe cineva) la braț. – Variantă: brațét (PANN, P. V. II 115) s. n.

BRAȚÉTĂ s. f. (Fam., în expr.) A merge cu cineva (sau a lua pe cineva) la brațetă = a merge cu cineva (sau a lua pe cineva) de braț. – Din braț (după it. [a] braccetto).

BRAȚÉTĂ s.f. A merge (cu cineva) la brațetă = a merge (cu cineva) de braț. [Var. brațet s.n. / < it. braccetto].

BRAȚÉTĂ s. f. a merge (cu cineva) la ~ = a merge (cu cineva) de braț. (< it. /a/ braccetto)

brațét n. și brațétă f. (d. braț cu sufixu it. et). Pop. La brațet saŭ la brațetă, țînîndu-se unu de altu braț la braț: a te plimba la brațet.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

brațétă (la ~) (fam.) loc. adv.

Intrare: brațetă
brațetă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brațe
  • brațeta
plural
  • brațete
  • brațetele
genitiv-dativ singular
  • brațete
  • brațetei
plural
  • brațete
  • brațetelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brațet
  • brațetul
  • brațetu‑
plural
  • brațete
  • brațetele
genitiv-dativ singular
  • brațet
  • brațetului
plural
  • brațete
  • brațetelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

brațetă brațet

  • 1. familiar expresie A merge cu cineva (sau a lua pe cineva) la brațetă = a merge cu cineva (sau a lua pe cineva) de braț.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

  • limba italiană [a] bracetto (modificat după braț).
    surse: DEX '09 DEX '98 DN