2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

brom sn [At: TDRG / Pl: ~uri / E: fr brome] Element chimic lichid, metaloid, de culoare roșu închis, cu miros pătrunzător, asemenea clorului.

BROM s. n. Element chimic lichid, metaloid de culoare roșie-închis, toxic, cu miros neplăcut, pătrunzător, întrebuințat în industria chimică, farmaceutică etc. – Din fr. brome.

BROM s. n. Element chimic lichid, metaloid de culoare roșu-închis, toxic, cu miros neplăcut, pătrunzător, întrebuințat în industria chimică, farmaceutică etc. – Din fr. brome.

BROM s. n. Metaloid în stare lichidă la temperatura obișnuită, de culoare roșie-închisă, toxic, cu miros pătrunzător, asemănător cu clorul; se întrebuințează în industria chimică și farmaceutică și la fabricarea gazelor de luptă.

BROM s. n. Metaloid lichid, de culoare roșie-închisă, toxic, cu miros pătrunzător, întrebuințat în industria chimică, farmaceutică etc. – Fr. brome (<gr.).

BROM s.n. Metaloid lichid, roșu-brun, toxic, cu miros neplăcut, întrebuințat în industria chimică, farmaceutică etc. [< fr. brome, cf. gr. bromos – miros urât].

BROM1 s. n. metaloid lichid, roșu-brun, cu miros înțepător, foarte toxic. (< fr. brome)

BROM n. Metaloid lichid toxic, de culoare roșie-închisă, cu miros pătrunzător neplăcut, folosit în industria chimică, în farmaceutică și în fotografie. /<fr. brome

brom n. corp simplu lichid, brun, veninos și de un miros neplăcut, descoperit în 1826 de Balard în apele mlaștinilor sărate.

*brom n. (vgr. brômos, putoare). Chim. Un corp simplu roș cafeniu, puturos, înțepător și sofocant, cu gust acru și arzător, foarte veninos. E mono-, tri-, penta- și epta-valent, cu densitatea de 3,18 la 0°, cu greutatea atomică de 80. Ferbe la 63° și se solidifică la -24,5° prefăcîndu-se în lamele cenușiĭ. A fost descoperit la 1826 de Francezu Balard în mlaștinile sărate.

bru saŭ br, interj. care arată tremurătura de frig saŭ de frică. V. bruh.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Br, simbol chimic pentru brom.

BROM (< fr. {i}; {s} gr. bromos „miros urît”) s. n. Element chimic (Br.: nr. at. 35, m. at. 79,909, p. t. -7,3°C, p. f. 58,78°C), nemetal din familia halogenilor, lichid brun-roșiatic care dezvoltă vapori grei, sufocanți, cu miros neplăcut; are acțiune caustică asupra pielii, producînd arsuri grave; vaporii de b. atacă ochii și mucoasele; sub formă de săruri (bromuri) este folosit în medicină, în fotografie etc. A fost descoperit de chimistul francez A.J. Balard în 1826.

Intrare: br
br
invariabil (I1)
  • br
Intrare: brom (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brom
  • bromul
  • bromu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • brom
  • bromului
plural
vocativ singular
plural
Br simbol
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • Br
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

brom (s.n.) Br

  • 1. Element chimic lichid, metaloid de culoare roșu-închis, toxic, cu miros neplăcut, pătrunzător, întrebuințat în industria chimică, farmaceutică, în fotografie, la fabricarea gazelor de luptă etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN NODEX
  • comentariu simbol Br
    surse: DOOM 2

etimologie: