brr i [At: ALECSANDRI, T. 645 / E: fo] 1 Exclamație pe care o scoate cel căruia îi este frig Si: bruh. 2 Exclamație care exprimă spaima. 3 Exclamație care exprimă dezgustul sau greața. 4 Exclamație cu care sunt îndemnate oile la mers. 5 (Dob repetat) Cuvânt care imită sunetul tobei.

brr interj. 1 Exclamație pe care o scoate cel căruia îi este frig; bruh. Brr... parcă-mi curg sloiuri de ghiață pe spinare! (ALECS.). 2 Exclamație care exprimă spaima. Brr! Ce namilă de urs îmi ieșise în cale (Pop). 3 Exclamație care exprimă dezgustul sau greața Borșul mi-a acrit stomacul... și curechiul cel cu rață brrr! (ALECS.). 4 Interjecție care reproduce sunetul tobei. Face iute o darabană... și începe: br...br... (CR.). • și br interj, /onomat.

BRR! interj. Exclamație a celui ce tremură de frig: brrr! geru-i, de cască și mîțele (ALECS.).

BRR interj. I. 1. Exclamație care exprimă dezgustul sau greața (de o mîncăre). Borșul mi-a înăcrit stomacul; mămăliga mi s-a prins în gît și curechiul cel cu rață... (oțerindu-se) brrrrr!... de-aș avea un pic de colonie, să-mi mai dreg mirosul. ALECSANDRI, T. 1007. 2. Exclamație pe care o scoate cel căruia îi este frig; bruh! Brr... da frig îi!... da frig îi!... Brr... parcă-mi curg sloiuri de gheață pe spinare! ALECSANDRI, T. I 76. 3. Exclamație care exprimă o groază sau o neplăcere la amintirea unei spaime. Brr! ce namilă de urs îmi ieșise în cale. POP. II. (Rar) Interjecție care imită sunetul tobei. Face iute o darabană... și începe a o bate ca de război: br... br... CREANGĂ, P. 310.

BRR interj. 1. Exclamație pe care o scoate cel căruia îi este frig. 2. Exclamație care exprimă spaima prin care a trecut vorbitorul. 3. Exclamație care exprimă dezgustul sau greața.

br interj. v. brr.

bru saŭ br, interj. care arată tremurătura de frig saŭ de frică. V. bruh.

brr interj.