botros m. vrabie cântăreață cu ciocul scurt și cu penișul frumos, petrece prin brădet (Pyrrhula).

BOTROȘ, botroși, s. m. Pasăre cântătoare cu ciocul foarte scurt, cu pene de culoare roșie-închis pe piept, negre pe cap, cenușii pe spate și albe la coadă (Pyrrhula vulgaris). – Bot + roș.

botroș sm [At: DEX² / Pl: ~i / E: bot + roș] Pasăre cântătoare cu ciocul foarte scurt, cu pene roșii închise pe piept, negre pe cap, cenușii pe spate și albe la coadă (Pyrrhula vulgaris).

botroș s.m. (ornit.) Pasăre cîntătoare, cu ciocul foarte scurt, cu penele de culoare roșu-închis pe piept, negre pe cap, cenușii pe spate și albe la coadă (Pyrrhula vulgaris). • pl. -i. /bot + roș.

CĂLDĂRAȘ² sm. 🐦 = BOTROS [lat. vulg. *cardĭllus, (= clas. carduelis) devenit *cărdel, dim. *cărdeiaș, de unde, prin etimologie populară, căldăraș].

BOTROȘ, botroși, s. m. Pasăre cântătoare cu ciocul foarte scurt, cu pene roșii închise pe piept, negre pe cap, cenușii pe spate și albe la coadă (Pyrrhula vulgaris). – Bot + roș.

BOTROȘ, botroși, s. m. Pasăre din ordinul păsărelelor, cu ciocul foarte scurt, aproape rotund, cu pene roșii-închis pe piept, negre pe cap, cenușii pe spate și albe la coadă (Pyrrhula vulgaris).

BOTROȘ, botroși, s. m. Pasăre cîntătoare cu ciocul foarte scurt, cu pene roșii-închise pe piept, negre pe cap, cenușii pe spate și albe la coadă (Pyrrhula vulgaris). – Din bot + roș.

BOTROȘ ~i m. Pasăre sedentară cântătoare, de talie mică, cu cioc foarte scurt și rotunjit, cu penaj viu colorat. /bot + roș

botroș (desp. bo-troș/bot-roș) s. m., pl. botroși, art. botroșii

botroș (bo-troș / bot-roș) s. m., pl. botroși, art. botroșii

botroș s. m., pl. botroși

botroș

BOTROȘ s. (ORNIT.; Pyrrhula vulgaris) (reg.) căldăraș, domnișor, lugaci, pasăre-domnească.

BOTROȘ s. (ORNIT.; Pyrrhula vulgaris) (reg.) căldăraș, domnișor, lugaci, pasăre-domnească.