botanic, ~ă [At: NEGRUZZI, S. I, 99 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr botanique] 1 a Privitor la plante. 2 a (Îs) Grădină ~ă Grădină special amenajată pentru cultivarea și studierea a numeroase specii de plante. 3 sf Știință care se ocupă cu studiul plantelor. 4 a Care aparține botanicii (3). 5 a Care se referă la botanică (3).

botanic, -ă s.f., adj. 1 s.f. Știință care se ocupă cu studiul structurii și dezvoltării plantelor, al originii și evoluției lor; botanologie, fitologie. M-am pus pe studiat botanica (C. NEGR.). 2 adj. Care aparține botanicii, care se referă la botanică. ◊ Geografie botanică v. geografie. 3 adj. Care se referă la plante. ◊ Grădină botanică = grădină în care se cultivă (în condiții naturale sau de seră) specii de plante pentru studiu. Grădina Botanică din Iași. • pl. -ci, -ce. /<fr. botanique; cf. gr. βοτανικός „referitor la plante”.

*BOTANIC adj. 🌿 De botanică, privitor la plante; grădină ~ă, grădină în care se cultivă, pentru a fi studiate, felurite specii de plante sau de arbori [fr.].

*BOTANICĂ (pl. -ici) sf. 🌿 1 Știința care se ocupă cu studiul vegetalelor ¶ 2 Carte, studiu asupra acestei științe [fr.].

BOTANIC, -Ă, botanici, -e, adj. Relativ la plante. Nu întrerumpe corespondința noastră botanică. NEGRUZZI, S. I 99. ◊ Grădină botanică = instituție posedînd un teren plantat cu copaci și cu diferite specii de plante, destinat studierii și cultivării lor în condiții naturale sau de seră. Grădina botanică din Cluj.

BOTANICĂ s. f. Știință care se ocupă cu studiul structurii, funcțiunilor și organelor plantelor, cu răspîndirea lor pe glob și cu clasificarea lor în familii, clase etc. M-am pus pe studiat botanica. NEGRUZZI, S. I 103.

BOTANIC, -Ă, botanici, -e, adj. Relativ la plante. ◊ Grădină botanică = instituție posedînd un teren destinat cultivării și studierii plantelor și arborilor în condiții naturale sau în seră. – Fr. botanique (<gr.).

BOTANICĂ s. f. Știință care se ocupă cu studiul structurii, funcțiunilor și organelor plantelor, cu răspîndirea și cu clasificarea lor. – Fr. botanique (<gr.).

BOTANIC, -Ă adj. Referitor la plante. ◊ Grădină botanică = grădină unde se plantează diferite specii de plante pentru studiu. [< fr. botanique].

BOTANICĂ s.f. Știință care se ocupă cu studiul plantelor. [< fr. botanique, cf. gr. botanike].

BOTANIC, -Ă I. adj. referitor la botanică. ♦ grădină ~ă = grădină unde se plantează diferite specii de plante pentru studiu. II. s. f. ramură a biologiei care studiază regnul vegetal; fitologie. (< fr. botanique)

BOTANIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de botanică; propriu botanicii. * Grădină ~că instituție de cercetări științifice, care dispune de o grădină cu plante vii cultivate (în condiții naturale sau în seră). /<fr. botanique

BOTANICĂ f. Ramură a biologiei care se ocupă cu studiul plantelor. [G.-D. botanicii] /<fr. botanique

botanic a. privitor la botanică: Institut botanic.

botanică f. știința care are de obiect cunoașterea, descrierea și clasificarea vegetalelor.

*botánic, -ă adj. (vgr. botanikós, d. botáne, plantă). Relatĭv la botanică: institut botanic. S.f., pl. ĭ. Știința vegetalelor.

botanic adj. m., pl. botanici; f. botanică, pl. botanice

botanică s. f., g.-d. art. botanicii

botanic adj. m., pl. botanici; f. botanică, pl. botanice

botanică s. f., g.-d. art. botanicii

botanic adj. m., pl. botanici; f. sg. botanică, pl. botanice

botanică s. f., g.-d. art. botanicii

BOTÁNICĂ (< fr. {i}) s. f. Ramură a biologiei care se ocupă cu studiul plantelor, cercetînd structura, activitatea vitală și dezvoltarea lor, relații cu mediul, repartizarea lor în spațiu și timp, clasificarea, originea și evoluția lor. Primele consemnări cunoscute despre plante datează din timpul lui Teofrast (c. 372-287 î. Hr.) și Discoride (sec. 1 î. Hr.). Datorită descoperirii microscopului (sec. 17) și dezvoltării metodei experimentale, b. marchează un salt calitativ; în cadrul ei își delimitează aria de cercetare, separîndu-se, o serie de discipline: anatomia și fiziologia plantelor, citologia, geobotanica etc. Dintre cercetătorii români s-au remarcat stolnicul Constantin Cantacuzino (a alcătuit cea mai veche hartă geobotanică de la noi), Tr. Săvulescu, I. Prodan, D. Brândză, A. Borza, E. Pop, E.I. Nyárády.