2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BOTÁNICĂ s. f. Știință care se ocupă cu studiul structurii, funcțiunilor și organelor plantelor, cu răspîndirea lor pe glob și cu clasificarea lor în familii, clase etc. M-am pus pe studiat botanica. NEGRUZZI, S. I 103.

BOTÁNICĂ s. f. Știință care se ocupă cu studiul structurii, funcțiunilor și organelor plantelor, cu răspândirea și cu clasificarea lor. – Fr. botanique (<gr.).

BOTÁNICĂ s.f. Știință care se ocupă cu studiul plantelor. [< fr. botanique, cf. gr. botanike].

BOTÁNICĂ f. Ramură a biologiei care se ocupă cu studiul plantelor. [G.-D. botanicii] /<fr. botanique

botanică f. știința care are de obiect cunoașterea, descrierea și clasificarea vegetalelor.

BOTÁNIC, -Ă, botanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care se ocupă cu studiul structurii și dezvoltării plantelor, al originii și evoluției lor etc. 2. Adj. Care aparține botanicii (1), care se referă la botanică. ◊ Grădină botanică = grădină în care sunt prezentate colecții de plante vii, cultivate în condiții naturale sau de seră. – Din fr. botanique.

BOTÁNIC, -Ă, botanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care se ocupă cu studiul structurii și dezvoltării plantelor, al originii și evoluției lor etc. 2. Adj. Care aparține botanicii (1), care se referă la botanică. ◊ Grădină botanică = grădină în care sunt prezentate colecții de plante vii, cultivate în condiții naturale sau de seră. – Din fr. botanique.

botánic, ~ă [At: NEGRUZZI, S. I, 99 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr botanique] 1 a Privitor la plante. 2 a (Îs) Grădină ~ă Grădină special amenajată pentru cultivarea și studierea a numeroase specii de plante. 3 sf Știință care se ocupă cu studiul plantelor. 4 a Care aparține botanicii (3). 5 a Care se referă la botanică (3).

BOTÁNIC, -Ă, botanici, -e, adj. Relativ la plante. Nu întrerumpe corespondința noastră botanică. NEGRUZZI, S. I 99. ◊ Grădină botanică = instituție posedînd un teren plantat cu copaci și cu diferite specii de plante, destinat studierii și cultivării lor în condiții naturale sau de seră. Grădina botanică din Cluj.

BOTÁNIC, -Ă, botanici, -e, adj. Relativ la plante. ◊ Grădină botanică = instituție posedând un teren destinat cultivării și studierii plantelor și arborilor în condiții naturale sau în seră. – Fr. botanique (<gr.).

BOTÁNIC, -Ă adj. Referitor la plante. ◊ Grădină botanică = grădină unde se plantează diferite specii de plante pentru studiu. [< fr. botanique].

BOTÁNIC, -Ă I. adj. referitor la botanică. ♦ grădină ~ă = grădină unde se plantează diferite specii de plante pentru studiu. II. s. f. ramură a biologiei care studiază regnul vegetal; fitologie. (< fr. botanique)

BOTÁNIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de botanică; propriu botanicii. * Grădină ~că instituție de cercetări științifice, care dispune de o grădină cu plante vii cultivate (în condiții naturale sau în seră). /<fr. botanique

botanic a. privitor la botanică: Institut botanic.

*botánic, -ă adj. (vgr. botanikós, d. botáne, plantă). Relatĭv la botanică: institut botanic. S.f., pl. ĭ. Știința vegetalelor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

botánică s. f., g.-d. art. botánicii

botánică s. f., g.-d. art. botánicii

botánic adj. m., pl. botánici; f. botánică, pl. botánice

botánic adj. m., pl. botánici; f. sg. botánică, pl. botánice


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BOTÁNICĂ (< fr. {i}) s. f. Ramură a biologiei care se ocupă cu studiul plantelor, cercetînd structura, activitatea vitală și dezvoltarea lor, relații cu mediul, repartizarea lor în spațiu și timp, clasificarea, originea și evoluția lor. Primele consemnări cunoscute despre plante datează din timpul lui Teofrast (c. 372-287 î. Hr.) și Discoride (sec. 1 î. Hr.). Datorită descoperirii microscopului (sec. 17) și dezvoltării metodei experimentale, b. marchează un salt calitativ; în cadrul ei își delimitează aria de cercetare, separîndu-se, o serie de discipline: anatomia și fiziologia plantelor, citologia, geobotanica etc. Dintre cercetătorii români s-au remarcat stolnicul Constantin Cantacuzino (a alcătuit cea mai veche hartă geobotanică de la noi), Tr. Săvulescu, I. Prodan, D. Brândză, A. Borza, E. Pop, E.I. Nyárády.

Intrare: botanică
botanică substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • botanică
  • botanica
plural
genitiv-dativ singular
  • botanici
  • botanicii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: botanic
botanic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • botanic
  • botanicul
  • botanicu‑
  • botanică
  • botanica
plural
  • botanici
  • botanicii
  • botanice
  • botanicele
genitiv-dativ singular
  • botanic
  • botanicului
  • botanice
  • botanicei
plural
  • botanici
  • botanicilor
  • botanice
  • botanicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

botanică

  • 1. Știință care se ocupă cu studiul structurii și dezvoltării plantelor, al originii și evoluției lor etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • M-am pus pe studiat botanica. NEGRUZZI, S. I 103.
      surse: DLRLC

etimologie:

botanic

  • 1. Care aparține botanicii, care se referă la botanică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Nu întrerumpe corespondința noastră botanică. NEGRUZZI, S. I 99.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Grădină botanică = grădină în care sunt prezentate colecții de plante vii, cultivate în condiții naturale sau de seră.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
      exemple
      • Grădina botanică din Cluj.
        surse: DLRLC

etimologie: