botanic, ~ă [At: NEGRUZZI, S. I, 99 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr botanique] 1 a Privitor la plante. 2 a (Îs) Grădină ~ă Grădină special amenajată pentru cultivarea și studierea a numeroase specii de plante. 3 sf Știință care se ocupă cu studiul plantelor. 4 a Care aparține botanicii (3). 5 a Care se referă la botanică (3).

botanic, -ă s.f., adj. 1 s.f. Știință care se ocupă cu studiul structurii și dezvoltării plantelor, al originii și evoluției lor; botanologie, fitologie. M-am pus pe studiat botanica (C. NEGR.). 2 adj. Care aparține botanicii, care se referă la botanică. ◊ Geografie botanică v. geografie. 3 adj. Care se referă la plante. ◊ Grădină botanică = grădină în care se cultivă (în condiții naturale sau de seră) specii de plante pentru studiu. Grădina Botanică din Iași. • pl. -ci, -ce. /<fr. botanique; cf. gr. βοτανικός „referitor la plante”.

BOTANIC, -Ă, botanici, -e, adj. Relativ la plante. Nu întrerumpe corespondința noastră botanică. NEGRUZZI, S. I 99. ◊ Grădină botanică = instituție posedînd un teren plantat cu copaci și cu diferite specii de plante, destinat studierii și cultivării lor în condiții naturale sau de seră. Grădina botanică din Cluj.

BOTANIC, -Ă, botanici, -e, adj. Relativ la plante. ◊ Grădină botanică = instituție posedînd un teren destinat cultivării și studierii plantelor și arborilor în condiții naturale sau în seră. – Fr. botanique (<gr.).

BOTANIC, -Ă adj. Referitor la plante. ◊ Grădină botanică = grădină unde se plantează diferite specii de plante pentru studiu. [< fr. botanique].

BOTANIC, -Ă I. adj. referitor la botanică. ♦ grădină ~ă = grădină unde se plantează diferite specii de plante pentru studiu. II. s. f. ramură a biologiei care studiază regnul vegetal; fitologie. (< fr. botanique)

BOTANIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de botanică; propriu botanicii. * Grădină ~că instituție de cercetări științifice, care dispune de o grădină cu plante vii cultivate (în condiții naturale sau în seră). /<fr. botanique

botanic a. privitor la botanică: Institut botanic.

*botánic, -ă adj. (vgr. botanikós, d. botáne, plantă). Relatĭv la botanică: institut botanic. S.f., pl. ĭ. Știința vegetalelor.

botanic adj. m., pl. botanici; f. botanică, pl. botanice

botanic adj. m., pl. botanici; f. botanică, pl. botanice

botanic adj. m., pl. botanici; f. sg. botanică, pl. botanice