3 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

boronít sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: boroni] (Reg) Grăpat2.

BORONÍT s. n. (Reg.) Acțiunea de a boroni; grăpat. – V. boroni.

BORONÍT s. n. (Reg.) Acțiunea de a boroni; grăpat. – V. boroni.

BORONÍT s. n. Acțiunea de a boroni. Munci agricole de primăvară: aratul, săpatul, boronitul.

BORONÍT s. n. Acțiunea de a boroni.

boronít n., pl. urĭ. Acțiunea de a boroni.

boroni vt [At: I. IONESCU, C. 65/8 / V: ~răni, ~runi / Pzi: ~nesc / E: boroană] (Reg) A grăpa.

BORONÍ, boronesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A grăpa. – Din boroană.

BORONÍ, boronesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A grăpa. – Din boroană.

BORONÍ, boronesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A grăpa. – Din boroană.

BORONÍ, boronesc, vb. IV. Tranz. A grapa cu boroana. Cu borona boronea... Grîu mîndru că înspica. PĂSCULESCU, L. P. 30.

A BORONÍ ~ésc tranz. (solul arat) A prelucra cu boroana; a grăpa. /Din boroană

boronì v. Mold. a grăpa cu boroana.

boronésc și borănésc v. tr. (rus. boronitĭ, a boroni. V. boroánă). Est. Grăpez cu boroana.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

boroní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boronésc, imperf. 3 sg. boroneá; conj. prez. 3 să boroneáscă

boroní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boronésc, imperf. 3 sg. boroneá; conj. prez. 3 sg. și pl. boroneáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BORONÍT s. v. grăpare, grăpat.

boronit s. v. GRĂPARE. GRĂPAT.

Intrare: boronit (part.)
boronit2 (part.) participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boronit
  • boronitul
  • boronitu‑
  • boroni
  • boronita
plural
  • boroniți
  • boroniții
  • boronite
  • boronitele
genitiv-dativ singular
  • boronit
  • boronitului
  • boronite
  • boronitei
plural
  • boroniți
  • boroniților
  • boronite
  • boronitelor
vocativ singular
plural
Intrare: boronit (s.n.)
boronit1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: MDA2, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boronit
  • boronitul
  • boronitu‑
plural
  • boronituri
  • boroniturile
genitiv-dativ singular
  • boronit
  • boronitului
plural
  • boronituri
  • boroniturilor
vocativ singular
plural
Intrare: boroni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • boroni
  • boronire
  • boronit
  • boronitu‑
  • boronind
  • boronindu‑
singular plural
  • boronește
  • boroniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • boronesc
(să)
  • boronesc
  • boroneam
  • boronii
  • boronisem
a II-a (tu)
  • boronești
(să)
  • boronești
  • boroneai
  • boroniși
  • boroniseși
a III-a (el, ea)
  • boronește
(să)
  • boronească
  • boronea
  • boroni
  • boronise
plural I (noi)
  • boronim
(să)
  • boronim
  • boroneam
  • boronirăm
  • boroniserăm
  • boronisem
a II-a (voi)
  • boroniți
(să)
  • boroniți
  • boroneați
  • boronirăți
  • boroniserăți
  • boroniseți
a III-a (ei, ele)
  • boronesc
(să)
  • boronească
  • boroneau
  • boroni
  • boroniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

boronit (s.n.)

etimologie:

  • vezi boroni
    surse: DEX '98 DEX '09

boroni

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Cu borona boronea... Grîu mîndru că înspica. PĂSCULESCU, L. P. 30.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • boroană
    surse: DEX '98 DEX '09