opțiuni
  • info
2 intrări
29 de definiții

Explicative DEX

borona v [At: I. IONESCU, C. 65 / Pzi: ~nez / E: boroană] (Reg) A grăpa.

BOROANĂ, boroane, s. f. (Reg.) Grapă. – Din ucr. borona.

BOROANĂ, boroane, s. f. (Reg.) Grapă. – Din ucr. borona.

borană2 sf vz boroană

borână sf vz boroană

boroană sf [At: ALECSANDRI, P. III 44 / V: ~rană, ~rână, ~ronă, baronă,[1] ~rină,[2] ~ron sn, ~rună sf[3] / Pl: ~ne / E: ucr борона] (Reg) Grapă. modificată

  1. Variantă care nu figurează ca intrare principală. — gall
  2. Variantă care nu figurează ca intrare principală. — gall
  3. ~run sn → ~rună sf — Ladislau Strifler

boron sn vz boroană

boronă sf vz boroană

borună sf vz boroană

boroană s.f. (reg.) Grapă cu dinți (de fier, lemn etc.). De-a curmezișul brazdei, boroanele pornesc (ALECS.). • pl. -e. și boronă, borună s.f. /<ucr. борона.

boronă s.f. v. boroană.

borună s.f. v. boroană.

BOROANĂ, BORONĂ (pl. -ne) sf. Mold. 🚜 Grapă (cu dinți de lemn sau de fier) (🖼 543): De-a curmezișul brazdei, boroanele pornesc (ALECS.) [rut. ung. borona].

❍BORUNĂ... = BOROANĂ...

BOROANĂ, boroane, s. f. Grapă cu dinți de fier sau de lemn. Semănătorii veseli spre fund înaintează De-a curmezișul brazdei boroanele pornesc. ALECSANDRI, P. A. 121. – Variante: boronă (PĂSCULESCU, L. P. 30), borună (PAMFILE, A. R. 58) s. f.

BORONĂ s. f. v. boroană.

BORUNĂ s. f. v. boroană.

BOROANĂ, boroane, s. f. (Reg.) Grapă. – Ucr. borona.

BOROANĂ ~e f. pop. Unealtă agricolă în formă de grătar cu colți mari de fier, folosită pentru mărunțirea, afânarea și nivelarea arăturii; grapă. [Sil. -roa-nă] /<ucr. borona

boroană f. Mold. grapă (mai ales cu colți de lemn): de-a curmezișul brazdei boroanele pornesc AL. [Rus. BORONA].

borînă V. boroană.

boroánă și b-ónă (oa dift.) f., pl. e (rus. boroná, pol. brona, bg. braná, boroană, de unde și ung. borona. Bern. 1, 73). Est. Grapă cu colți de fer de sfărămat bulgăriĭ după arat. – Și borînă (Munt. Dobr.) și -únă.

borúnă v. boroánă.

Ortografice DOOM

boroană (reg.) s. f., g.-d. art. boroanei; pl. boroane

boroană (reg.) s. f., g.-d. art. boroanei; pl. boroane

boroană s. f., g.-d. art. boroanei; pl. boroane

boroană, -roane.

Etimologice

boroană (boroane), s. f. – Grapă, greblă. Mag. borona, sau rut., rus. borona (DAR). Cuvînt regional, mai puțin curent decît sinonimul său grapă. – Der. boroni, vb. (a grebla).

Sinonime

BOROANĂ s. v. grapă.

boroană s. v. GRAPĂ.

Intrare: borona
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • borona
  • boronare
  • boronat
  • boronatu‑
  • boronând
  • boronându‑
 singular plural
  • boronează
  • boronați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • boronez
 (să)
  • boronez
  • boronam
  • boronai
  • boronasem
a II-a (tu)
  • boronezi
 (să)
  • boronezi
  • boronai
  • boronași
  • boronaseși
a III-a (el, ea)
  • boronează
 (să)
  • boroneze
  • borona
  • boronă
  • boronase
plural I (noi)
  • boronăm
 (să)
  • boronăm
  • boronam
  • boronarăm
  • boronaserăm
  • boronasem
a II-a (voi)
  • boronați
 (să)
  • boronați
  • boronați
  • boronarăți
  • boronaserăți
  • boronaseți
a III-a (ei, ele)
  • boronează
 (să)
  • boroneze
  • boronau
  • boronară
  • boronaseră
Intrare: boroană
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boroană
  • boroana
plural
  • boroane
  • boroanele
genitiv-dativ singular
  • boroane
  • boroanei
plural
  • boroane
  • boroanelor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boronă
  • borona
plural
  • borone
  • boronele
genitiv-dativ singular
  • borone
  • boronei
plural
  • borone
  • boronelor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boron
  • boronul
plural
  • boroane
  • boroanele
genitiv-dativ singular
  • boron
  • boronului
plural
  • boroane
  • boroanelor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • borună
  • boruna
plural
  • borune
  • borunele
genitiv-dativ singular
  • borune
  • borunei
plural
  • borune
  • borunelor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • borână
  • borâna
plural
  • borâne
  • borânele
genitiv-dativ singular
  • borâne
  • borânei
plural
  • borâne
  • borânelor
vocativ singular —
plural —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

borona, boronezverb

etimologie:
  • boroană MDA2

boroană, boroanesubstantiv feminin

  • 1. regional Unealtă agricolă în formă de grătar cu colți mari de fier, folosită pentru mărunțirea, afânarea și nivelarea arăturii. DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRLC DLRM NODEX
    sinonime: grapă
    • format_quote Semănătorii veseli spre fund înaintează De-a curmezișul brazdei boroanele pornesc. ALECSANDRI, P. A. 121. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.