borceag sn [At: PANȚU, PL. / Pl: ~uri / E: bg борчаг] 1 (Bot) Măzăriche (Vicia augustifolia). 2 Plantă erbacee agățătoare, cu florile alb-gălbui sau purpurii și cu fructe ca niște păstăi păroase (Vicia pannonica). 3 Amestec de măzăriche sau de mazăre furajeră folosit ca nutreț.

borceag s.m., s.n. 1 s.m. (bot.) Numele a două plante din familia leguminoaselor: a) măzăriche (Vicia angustifolia); b) plantă erbacee agățătoare, cu florile de culoare albă-gălbuie sau purpurie, avînd fructele în formă de păstăi păroase (Vicia pannonica). 2 s.n. Cultură furajeră, care a rezultat dintr-un amestec de cereale și leguminoase, folosită ca nutreț. Semănătură de borceag. • pl. n. -uri. /<tc. burçak, bg. борчаг.

BORCEAG (pl. -guri) sn. 🌿 1 = MĂZĂRICHE¹ ¶ 2 Varietate de măzăriche, cu flori albe-gălbui adesea purpurii și cu fructul alcătuit dintr’o păstaie păroasă (Vicia pannonica) [blg.].

BORCEAG s. m., (2, 3) borceaguri, s. n. 1. Nume purtat de două plante din familia leguminoaselor: a) măzăriche (Vicia. sativa); b) plantă erbacee agățătoare, cu florile de culoare albă-gălbuie sau purpurie aplecate în jos și cu fructele în formă de păstăi păroase (Vicia pannonica ). 2. Semănătură de borceag (1). Meiurile păsărești, borceagurile și parîngurile. La TDRG. 3. Amestec de leguminoase și cereale, cultivate pentru nutreț.

BORCEAG, s. m., (2, 3) borceaguri, s. n. 1. Numele a două plante din familia leguminoaselor: a) măzăriche; b) plantă erbacee agățătoare, cu florile de culoare albă-gălbuie sau purpurie și cu fructele în formă de păstăi păroase (Vicia pannonica). 2. Amestec de leguminoase și cereale, cultivate pentru nutreț. 3. Semănătură de borceag (2). – Bg. borčak.

BORCEAG ~uri n. Nutreț constând dintr-un amestec de leguminoase și cereale. /<bulg. borçak

borceag n. plantă ierboasă adesea cultivată pentru nutreț (Vicia sativa). [Origină necunoscută].

borceág și -ác m. pl. egĭ și ecĭ, ca plantă, și n., pl. urĭ ca marfă (turc. burčak, bg. borčak, a.î.; ung. borso, mazăre, borcs, mei răsărit. Cp. cu orceag). Măzăriche necultivată (vicia pannónica) orĭ cultivată (vicia sativa), care constituie un bun nutreț.

borgeac^[1] sn vz borceag

burceag^[1] sm vz borceag

borceag¹ (nutreț) s. n., pl. borceaguri

borceag² (plantă) (reg.) s. m.

borceag¹ (plantă) s. m.

borceag² (nutreț) s. n., pl. borceaguri

borceag (nutreț) s. n., pl. borceaguri

borceag (plantă) s. m.

borceag (borceaguri), s. n. – Plantă (Vicia sativa, Vicia pannonica). Tc. burçak (Popescu-Ciocănel, 16), cf. bg. borčak.

BORCEAG s. 1. v. măzăriche. 2. v. măzăriche.

BORCEAG s. (BOT.) 1. (Vicia sativa) măzăriche, (reg.) măzărică, măzăruică, (prin Transilv.) măzărice. 2. (Vicia silvatica) măzăriche, (reg.) măzărică.