BONUS, bonusuri, s. n. 1. Gratificație. 2. Avantaj acordat unui client fidel de către o rețea de comunicații, de către un magazin etc. – Din engl. bonus.

bonus s.n. (econ.) Retribuție suplimentară acordată de unele unități economice salariaților care s-au distins în muncă; gratificație; tantiemă. ♦ Avantaje obținute de consumator în urma folosirii frecvente a unei rețele de telecomunicații, a unor magazine etc.; bonificație. • pl. -uri. /<engl. bonus.

BONUS s. n. gratificație; tantiemă. (< engl. bonus)

bonus s. n. Gratificație; tantiemă ◊ „La 22 de ani, tânărul angajat al companiei Hitachi, absolvent de facultate, primea circa 30000 dolari pe an. În acest salariu era inclus și bonus-ul – dat de două ori pe an, o dată în iunie și o dată în decembrie și reprezentând ca sumă totală circa 7 salarii lunare.” Rev. 22 3-9 XII 92 p. 16. ◊ „Când împlinește 60 de ani [în Japonia] angajatul respectiv este sărbătorit și la despărțirea de instituție i se înmânează un bonus special (echivalentul a 34 salarii anuale).” Rev. 22 10-16 XII 92 p. 16; v. și renegocia (din engl. bonus)

bonus s. n., pl. bonusuri

bonus s. n., pl. bonusuri

QUANDOQUE BONUS DORMITAT HOMERUS (lat.) și bunul Homer mai ațipește uneori – Horațiu, „Ars poetica”, 359. Chiar și în opera genialului rapsod se găsesc unele neglijențe. Orice mare scriitor poate fi autorul unor cărți sau pagini care să nu fie la înălțimea talentului său.