5 definiții pentru bonus


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BÓNUS, bonusuri, s. n. 1. Gratificație. 2. Avantaj acordat unui client fidel de către o rețea de comunicații, de către un magazin etc. – Din engl. bonus.

BÓNUS s. n. gratificație; tantiemă. (< engl. bonus)

bónus s. n. Gratificație; tantiemă ◊ „La 22 de ani, tânărul angajat al companiei Hitachi, absolvent de facultate, primea circa 30000 dolari pe an. În acest salariu era inclus și bonus-ul – dat de două ori pe an, o dată în iunie și o dată în decembrie și reprezentând ca sumă totală circa 7 salarii lunare.” ◊ „22” 39 XII 92 p. 16. ◊ „Când împlinește 60 de ani [în Japonia] angajatul respectiv este sărbătorit și la despărțirea de instituție i se înmânează un bonus special (echivalentul a 34 salarii anuale).” ◊ „22” 1016 XII 92 p. 16; v. și renegocia (din engl. bonus)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bónus s. n., pl. bónusuri


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

QUANDOQUE BONUS DORMITAT HOMERUS (lat.) și bunul Homer mai ațipește uneori – Horațiu, „Ars poetica”, 359. Chiar și în opera genialului rapsod se găsesc unele neglijențe. Orice mare scriitor poate fi autorul unor cărți sau pagini care să nu fie la înălțimea talentului său.

Intrare: bonus
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bonus
  • bonusul
  • bonusu‑
plural
  • bonusuri
  • bonusurile
genitiv-dativ singular
  • bonus
  • bonusului
plural
  • bonusuri
  • bonusurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bonus

  • surse: DEX '09 MDN '00
  • 2. Avantaj acordat unui client fidel de către o rețea de comunicații, de către un magazin etc.
    surse: DEX '09

etimologie: