opțiuni
  • info

2 intrări

13 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BONTIRE, bontiri, s. f. Acțiunea de a bonti și rezultatul ei. – V. bonti.

BONTIRE, bontiri, s. f. Acțiunea de a bonti și rezultatul ei. – V. bonti.

bontire sf [At: DEX2 / Pl: ~ri / E: bonti] Teșire a muchiilor unui obiect Si: bon tit1.

bontire s.f. Acțiunea de a bonți și rezultatul ei. • pl. -i. /v. bonti.

BONTI, bontesc, vb. IV. Tranz. A teși muchia unui obiect, dându-i o formă cilindrică. – Din bont.

BONTI, bontesc, vb. IV. Tranz. A teși muchia unui obiect, dându-i o formă cilindrică. – Din bont.

bonti vt [At: DEX2 / Pzi: ~tesc / E: bont2] A teși muchiile unui obiect, dându-i formă cilindrică.

bonti vb. IV. tr. (compl. indică muchiile, vîrfurile unor obiecte din fier, lemn etc.) A turti, a toci, dîndu-i o formă cilindrică. • prez.ind. -esc. /bont + -i.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bontire (rar) s. f., g.-d. art. bontirii; pl. bontiri

bontire (rar) s. f., g.-d. art. bontirii; pl. bontiri

bontire s. f., g.-d. art. bontirii; pl. bontiri

bonti (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bontesc, 3 sg. bontește, imperf. 1 bonteam; conj. prez. 1 sg. să bontesc, 3 să bontească

bonti (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bontesc, imperf. 3 sg. bontea; conj. prez. 3 să bontească

bonti vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bontesc, imperf. 3 sg. bontea; conj. prez. 3 sg. și pl. bontească

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BONTÍRE (< bont) s. f. Teșire a muchiei unui obiect, cu formarea unei suprafețe aproximativ cilindrice.

Intrare: bontire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bontire
  • bontirea
plural
  • bontiri
  • bontirile
genitiv-dativ singular
  • bontiri
  • bontirii
plural
  • bontiri
  • bontirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: bonti
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bonti
  • bontire
  • bontit
  • bontitu‑
  • bontind
  • bontindu‑
 singular plural
  • bontește
  • bontiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bontesc
 (să)
  • bontesc
  • bonteam
  • bontii
  • bontisem
a II-a (tu)
  • bontești
 (să)
  • bontești
  • bonteai
  • bontiși
  • bontiseși
a III-a (el, ea)
  • bontește
 (să)
  • bontească
  • bontea
  • bonti
  • bontise
plural I (noi)
  • bontim
 (să)
  • bontim
  • bonteam
  • bontirăm
  • bontiserăm
  • bontisem
a II-a (voi)
  • bontiți
 (să)
  • bontiți
  • bonteați
  • bontirăți
  • bontiserăți
  • bontiseți
a III-a (ei, ele)
  • bontesc
 (să)
  • bontească
  • bonteau
  • bontiră
  • bontiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bontire, bontirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a bonti și rezultatul ei. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • vezi bonti DEX '98 DEX '09

bonti, bontescverb

  • 1. A teși muchia unui obiect, dându-i o formă cilindrică. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • bont DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.