opțiuni
  • info

2 intrări

11 definiții

din care

Explicative DEX

BONAPARTIST, -Ă, bonapartiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține bonapartismului, referitor la bonapartism. 2. S. m. și f. Adept al bonapartismului. – Din fr. bonapartiste.

BONAPARTIST, -Ă, bonapartiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține bonapartismului, referitor la bonapartism. 2. S. m. și f. Adept al bonapartismului. – Din fr. bonapartiste.

bonapartist, ~ă [At: DN2 / Pl: ~iști, ~e / E: fr bonapartiste] 1 a Care aparține bonapartismului (1). 2 a Referitor la bonapartism (1). 3 smf Adept al bonapartismului (1).

bonapartist, -ă adj., s.m., s.f. 1 s.m., s.f. Susținător al regimului politic instaurat de Napoleon Bonaparte; adept al bonapartismului. 2 adj. Care aparține bonapartismului, privitor la bonapartism. • pl. -iști, -iste. /<fr. bonapartiste.

BONAPARTIST, -Ă adj. Referitor la bonapartism, propriu bonapartismului. // s.m. și f. Adept al bonapartismului. [< fr. bonapartiste].

BONAPARTIST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al bonapartismului. (< fr. bonapartiste)

BONAPARTIST2 ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Adept al bonapartismului. /<fr. bonapartiste

BONAPARTIST1 ~stă (~ști, ~ste) Care ține de bonapartism; propriu bonapartismului. /<fr. bonapartiste

*bonapartíst, -ă s. Partizan al familiiĭ Bonaparte (Napoleon).

Ortografice DOOM

bonapartist adj. m., s. m., pl. bonapartiști; adj. f., s. f. bonapartistă, pl. bonapartiste

bonapartist adj. m., s. m., pl. bonapartiști; adj. f., s. f. bonapartistă, pl. bonapartiste

bonapartist adj. m., s. m., pl. bonapartiști; f. sg. bonapartistă, pl. bonapartiste

Intrare: bonapartist (adj.)
bonapartist1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A6)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bonapartist
  • bonapartistul
  • bonapartistu‑
  • bonapartistă
  • bonapartista
plural
  • bonapartiști
  • bonapartiștii
  • bonapartiste
  • bonapartistele
genitiv-dativ singular
  • bonapartist
  • bonapartistului
  • bonapartiste
  • bonapartistei
plural
  • bonapartiști
  • bonapartiștilor
  • bonapartiste
  • bonapartistelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: bonapartist (s.m.)
bonapartist1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bonapartist
  • bonapartistul
  • bonapartistu‑
plural
  • bonapartiști
  • bonapartiștii
genitiv-dativ singular
  • bonapartist
  • bonapartistului
plural
  • bonapartiști
  • bonapartiștilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bonapartist, bonapartistăadjectiv

  • 1. Care aparține bonapartismului, referitor la bonapartism. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

bonapartist, bonapartiștisubstantiv masculin
bonapartistă, bonapartistesubstantiv feminin

  • 1. Adept al bonapartismului. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.