8 definiții pentru bonapartist (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BONAPARTÍST, -Ă, bonapartiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține bonapartismului, referitor la bonapartism. 2. S. m. și f. Adept al bonapartismului. – Din fr. bonapartiste.

BONAPARTÍST, -Ă, bonapartiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține bonapartismului, referitor la bonapartism. 2. S. m. și f. Adept al bonapartismului. – Din fr. bonapartiste.

bonapartíst, ~ă [At: DN2 / Pl: ~iști, ~e / E: fr bonapartiste] 1 a Care aparține bonapartismului (1). 2 a Referitor la bonapartism (1). 3 smf Adept al bonapartismului (1).

BONAPARTÍST, -Ă adj. Referitor la bonapartism, propriu bonapartismului. // s.m. și f. Adept al bonapartismului. [< fr. bonapartiste].

BONAPARTÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al bonapartismului. (< fr. bonapartiste)

BONAPARTÍST2 ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Adept al bonapartismului. /<fr. bonapartiste

*bonapartíst, -ă s. Partizan al familiiĭ Bonaparte (Napoleon).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bonapartíst adj. m., s. m., pl. bonapartíști; adj. f., s. f. bonapartístă, pl. bonapartíste

bonapartíst adj. m., s. m., pl. bonapartíști; f. sg. bonapartístă, pl. bonapartíste

Intrare: bonapartist (s.m.)
bonapartist1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bonapartist
  • bonapartistul
  • bonapartistu‑
plural
  • bonapartiști
  • bonapartiștii
genitiv-dativ singular
  • bonapartist
  • bonapartistului
plural
  • bonapartiști
  • bonapartiștilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bonapartist, -ă (persoană) bonapartistă

  • 1. Adept al bonapartismului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: