10 definiții pentru bombeu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bombéu sn [At: LTR / Pl: ~ri / E: fr bombe] 1 Vârful bombat al încălțămintei. 2 (Îe) A călca (pe cineva) pe ~ sau a turti ~l (cuiva) A deranja. 3 (Îae) A ofensa.

BOMBÉU, bombeuri, s. n. Vârful (întărit) al încălțămintei. – Din fr. bombé.

BOMBÉU, bombeuri, s. n. Vârful bombat al ghetelor, pantofilor, cizmelor etc. – Din fr. bombé.

BOMBÉU, bombeuri, s. n. Partea întărită și bombată care formează vîrful încălțămintei.

BOMBÉU, bombeuri, s. n. Partea întărită și bombată care formează vârful încălțămintei. – După fr. bombé.

BOMBÉU s.n. Partea întărită și bombată care formează vârful încălțămintei. [Pl. -uri. / < fr. bombé].

BOMBÉU s. n. partea întărită și bombată la vârful încălțămintei; șpiț. (< fr. bombé)

BOMBÉU ~ri n. Partea bombată și întărită, care formează vârful încălțămintei. /<fr. bombé


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bombéu s. n., art. bombéul; pl. bombéuri

bombéu s. n., art. bombéul; pl. bombéuri

Intrare: bombeu
substantiv neutru (N52)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bombeu
  • bombeul
  • bombeu‑
plural
  • bombeuri
  • bombeurile
genitiv-dativ singular
  • bombeu
  • bombeului
plural
  • bombeuri
  • bombeurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bombeu

etimologie: