2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BOMBARDIÉR, (1) bombardiere, s. n. (2) bombardieri, s. m. 1. S. n. Avion de bombardament. 2. S. m. Militar care face parte din echipajul unui avion de bombardament. [Pr.: -di-er] – Din fr. bombardier. corectată

bombardier [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr. 108, 12/7 / Pl: (1) ~e, (2) ~i / E: fr bombardier] 1 sn Avion de bombardament (1). 2 sm Aviator care lansează bombe din bombardier (1).

BOMBARDIÉR, (1) bombardiere, s. n. (2) bombardieri, s. m. 1. S. n. Avion de bombardament. 2. S. m. Aviator care lansează bombele dintr-un avion de bombardament. [Pr.: -di-er] – Din fr. bombardier. corectată

BOMBARDIÉR, bombardiere, s. n. Avion de bombardament. Înfruntînd submarinele, bombardierele și torpiloarele de care era atacat, [vasul de război sovietic] a reușit să se strecoare... și să-și ducă la bun sfîrșit importantele misiuni. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 108, 12/7. – Pronunțat: -di-er.

BOMBARDIÉR, bombardiere, s. n. Avion de bombardament. – Fr. bombardier.

BOMBARDIÉR s.n. Avion de bombardament. [Pron. -di-er, pl. -re. / < fr. bombardier].

BOMBARDIÉR s.m. Militar din echipajul unui avion de bombardament care dirijează bombardamentul. [< fr. bombardier].

BOMBARDIÉR I. s. n. avion de bombardament. II. s. m. militar din echipajul unui bombardier (I). (< fr. bombardier)

BOMBARDIÉR2 ~i m. Membru al echipajului unui avion militar, având funcția de a dirija bombardamentul. [Sil. -di-er] /<fr. bombardier

BOMBARDIÉR1 ~e n. Avion de bombardament. [Sil. -di-er] /<fr. bombardier


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bombardiér2 (avion) (-di-er) s. n., pl. bombardiére

bombardiér1 (aviator) (rar) (-di-er) s. m., pl. bombardiéri

bombardiér (avion) s. n. (sil. -di-er), pl. bombardiére

bombardiér (persoană) s. m. (sil. -di-er), pl. bombardiéri


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

BOMBARDIER1 avion de bombardament.

BOMBARDIER2 militar din echipajul unui bombardier care dirijează bombardamentul.

Intrare: bombardier (avion)
bombardier1 (pl. -e) substantiv neutru
  • silabație: -di-er info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bombardier
  • bombardierul
  • bombardieru‑
plural
  • bombardiere
  • bombardierele
genitiv-dativ singular
  • bombardier
  • bombardierului
plural
  • bombardiere
  • bombardierelor
vocativ singular
plural
Intrare: bombardier (persoană)
bombardier2 (pl. -i) substantiv masculin admite vocativul
  • silabație: -di-er info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bombardier
  • bombardierul
  • bombardieru‑
plural
  • bombardieri
  • bombardierii
genitiv-dativ singular
  • bombardier
  • bombardierului
plural
  • bombardieri
  • bombardierilor
vocativ singular
  • bombardierule
  • bombardiere
plural
  • bombardierilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bombardier (avion)

  • 1. Avion de bombardament.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Înfruntînd submarinele, bombardierele și torpiloarele de care era atacat, [vasul de război sovietic] a reușit să se strecoare... și să-și ducă la bun sfîrșit importantele misiuni. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 108, 12/7.
      surse: DLRLC

etimologie:

bombardier (persoană)

  • 1. Militar care face parte din echipajul unui avion de bombardament.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: