2 intrări

17 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BOMBARDIÉR, (1) bombardiere, s. n. (2) bombardieri, s. m. 1. S. n. Avion de bombardament. 2. S. m. Militar care face parte din echipajul unui avion de bombardament. [Pr.: -di-er] – Din fr. bombardier. corectată

bombardier [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr. 108, 12/7 / Pl: (1) ~e, (2) ~i / E: fr bombardier] 1 sn Avion de bombardament (1). 2 sm Aviator care lansează bombe din bombardier (1).

bombardier s.n., s.m. (milit., av.) 1 s.n. Avion militar de mare capacitate, specializat în bombardamente. 2 s.m. Aviator sau militar care lansează bombe dintr-un avion. • sil. -di-er. pl. n. -e, m. -i. /<fr. bombardier.

BOMBARDIÉR, (1) bombardiere, s. n. (2) bombardieri, s. m. 1. S. n. Avion de bombardament. 2. S. m. Aviator care lansează bombele dintr-un avion de bombardament. [Pr.: -di-er] – Din fr. bombardier. corectată

BOMBARDIÉR, bombardiere, s. n. Avion de bombardament. Înfruntînd submarinele, bombardierele și torpiloarele de care era atacat, [vasul de război sovietic] a reușit să se strecoare... și să-și ducă la bun sfîrșit importantele misiuni. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 108, 12/7. – Pronunțat: -di-er.

BOMBARDIÉR, bombardiere, s. n. Avion de bombardament. – Fr. bombardier.

BOMBARDIÉR s.m. Militar din echipajul unui avion de bombardament care dirijează bombardamentul. [< fr. bombardier].

BOMBARDIÉR s.n. Avion de bombardament. [Pron. -di-er, pl. -re. / < fr. bombardier].

BOMBARDIÉR I. s. n. avion de bombardament. II. s. m. militar din echipajul unui bombardier (I). (< fr. bombardier)

BOMBARDIÉR2 ~i m. Membru al echipajului unui avion militar, având funcția de a dirija bombardamentul. [Sil. -di-er] /<fr. bombardier

BOMBARDIÉR1 ~e n. Avion de bombardament. [Sil. -di-er] /<fr. bombardier

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bombardier1 (aviator) (rar) (-di-er) s. m., pl. bombardieri

bombardier2 (avion) (-di-er) s. n., pl. bombardiere

bombardiér (persoană) s. m. (sil. -di-er), pl. bombardiéri

bombardiér (avion) s. n. (sil. -di-er), pl. bombardiére

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

BOMBARDIER1 avion de bombardament.

BOMBARDIER2 militar din echipajul unui bombardier care dirijează bombardamentul.

Intrare: bombardier (avion)
bombardier1 (pl. -e) substantiv neutru
  • silabație: -di-er info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bombardier
  • bombardierul
  • bombardieru‑
plural
  • bombardiere
  • bombardierele
genitiv-dativ singular
  • bombardier
  • bombardierului
plural
  • bombardiere
  • bombardierelor
vocativ singular
plural
Intrare: bombardier (persoană)
bombardier2 (pl. -i) substantiv masculin admite vocativul
  • silabație: -di-er info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bombardier
  • bombardierul
  • bombardieru‑
plural
  • bombardieri
  • bombardierii
genitiv-dativ singular
  • bombardier
  • bombardierului
plural
  • bombardieri
  • bombardierilor
vocativ singular
  • bombardierule
  • bombardiere
plural
  • bombardierilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bombardier, bombardieresubstantiv neutru

  • 1. Avion de bombardament. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Înfruntînd submarinele, bombardierele și torpiloarele de care era atacat, [vasul de război sovietic] a reușit să se strecoare... și să-și ducă la bun sfîrșit importantele misiuni. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 108, 12/7. DLRLC
etimologie:

bombardier, bombardierisubstantiv masculin

  • 1. Militar care face parte din echipajul unui avion de bombardament. DEX '09 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.