opțiuni
  • info

2 intrări

19 definiții

din care

Explicative DEX

BOMBARDIER, (1) bombardiere, s. n. (2) bombardieri, s. m. 1. S. n. Avion de bombardament. 2. S. m. Militar care face parte din echipajul unui avion de bombardament. [Pr.: -di-er] – Din fr. bombardier. corectat(ă)

bombardier [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr. 108, 12/7 / Pl: (1) ~e, (2) ~i / E: fr bombardier] 1 sn Avion de bombardament (1). 2 sm Aviator care lansează bombe din bombardier (1).

bombardier s.n., s.m. (milit., av.) 1 s.n. Avion militar de mare capacitate, specializat în bombardamente. 2 s.m. Aviator sau militar care lansează bombe dintr-un avion. • sil. -di-er. pl. n. -e, m. -i. /<fr. bombardier.

BOMBARDIER, (1) bombardiere, s. n. (2) bombardieri, s. m. 1. S. n. Avion de bombardament. 2. S. m. Aviator care lansează bombele dintr-un avion de bombardament. [Pr.: -di-er] – Din fr. bombardier. corectat(ă)

BOMBARDIER, bombardiere, s. n. Avion de bombardament. Înfruntînd submarinele, bombardierele și torpiloarele de care era atacat, [vasul de război sovietic] a reușit să se strecoare... și să-și ducă la bun sfîrșit importantele misiuni. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 108, 12/7. – Pronunțat: -di-er.

BOMBARDIER, bombardiere, s. n. Avion de bombardament. – Fr. bombardier.

BOMBARDIER s.m. Militar din echipajul unui avion de bombardament care dirijează bombardamentul. [< fr. bombardier].

BOMBARDIER s.n. Avion de bombardament. [Pron. -di-er, pl. -re. / < fr. bombardier].

BOMBARDIER I. s. n. avion de bombardament. II. s. m. militar din echipajul unui bombardier (I). (< fr. bombardier)

BOMBARDIER2 ~i m. Membru al echipajului unui avion militar, având funcția de a dirija bombardamentul. [Sil. -di-er] /<fr. bombardier

BOMBARDIER1 ~e n. Avion de bombardament. [Sil. -di-er] /<fr. bombardier

Ortografice DOOM

bombardier2 (avion) (desp. -di-er) s. n., pl. bombardiere

bombardier1 (aviator) (rar) (desp. -di-er) s. m., pl. bombardieri

bombardier1 (aviator) (rar) (-di-er) s. m., pl. bombardieri

bombardier2 (avion) (-di-er) s. n., pl. bombardiere

bombardier (avion) s. n. (sil. -di-er), pl. bombardiere

bombardier (persoană) s. m. (sil. -di-er), pl. bombardieri

Jargon

BOMBARDIER2 militar din echipajul unui bombardier care dirijează bombardamentul.

BOMBARDIER1 avion de bombardament.

Intrare: bombardier (avion)
bombardier1 (pl. -e) substantiv neutru
  • silabație: -di-er info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bombardier
  • bombardierul
  • bombardieru‑
plural
  • bombardiere
  • bombardierele
genitiv-dativ singular
  • bombardier
  • bombardierului
plural
  • bombardiere
  • bombardierelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: bombardier (persoană)
bombardier2 (pl. -i) substantiv masculin admite vocativul
  • silabație: -di-er info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bombardier
  • bombardierul
  • bombardieru‑
plural
  • bombardieri
  • bombardierii
genitiv-dativ singular
  • bombardier
  • bombardierului
plural
  • bombardieri
  • bombardierilor
vocativ singular
  • bombardierule
  • bombardiere
plural
  • bombardierilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bombardier, bombardieresubstantiv neutru

  • 1. Avion de bombardament. DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DLRLC DLRM DN MDN '00 NODEX
    • format_quote Înfruntînd submarinele, bombardierele și torpiloarele de care era atacat, [vasul de război sovietic] a reușit să se strecoare... și să-și ducă la bun sfîrșit importantele misiuni. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 108, 12/7. DLRLC
etimologie:
  • limba franceză bombardier DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DLRM DN MDN '00 NODEX

bombardier, bombardierisubstantiv masculin

  • 1. Militar care face parte din echipajul unui avion de bombardament. DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DN MDN '00 NODEX
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.