11 definiții pentru bombardier (avion)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BOMBARDIÉR, (1) bombardiere, s. n. (2) bombardieri, s. m. 1. S. n. Avion de bombardament. 2. S. m. Militar care face parte din echipajul unui avion de bombardament. [Pr.: -di-er] – Din fr. bombardier. corectată

bombardier [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr. 108, 12/7 / Pl: (1) ~e, (2) ~i / E: fr bombardier] 1 sn Avion de bombardament (1). 2 sm Aviator care lansează bombe din bombardier (1).

BOMBARDIÉR, (1) bombardiere, s. n. (2) bombardieri, s. m. 1. S. n. Avion de bombardament. 2. S. m. Aviator care lansează bombele dintr-un avion de bombardament. [Pr.: -di-er] – Din fr. bombardier. corectată

BOMBARDIÉR, bombardiere, s. n. Avion de bombardament. Înfruntînd submarinele, bombardierele și torpiloarele de care era atacat, [vasul de război sovietic] a reușit să se strecoare... și să-și ducă la bun sfîrșit importantele misiuni. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 108, 12/7. – Pronunțat: -di-er.

BOMBARDIÉR, bombardiere, s. n. Avion de bombardament. – Fr. bombardier.

BOMBARDIÉR s.n. Avion de bombardament. [Pron. -di-er, pl. -re. / < fr. bombardier].

BOMBARDIÉR I. s. n. avion de bombardament. II. s. m. militar din echipajul unui bombardier (I). (< fr. bombardier)

BOMBARDIÉR1 ~e n. Avion de bombardament. [Sil. -di-er] /<fr. bombardier


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bombardiér2 (avion) (-di-er) s. n., pl. bombardiére

bombardiér (avion) s. n. (sil. -di-er), pl. bombardiére


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

BOMBARDIER1 avion de bombardament.

Intrare: bombardier (avion)
bombardier1 (pl. -e) substantiv neutru
  • silabație: -di-er info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bombardier
  • bombardierul
  • bombardieru‑
plural
  • bombardiere
  • bombardierele
genitiv-dativ singular
  • bombardier
  • bombardierului
plural
  • bombardiere
  • bombardierelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bombardier (avion)

  • 1. Avion de bombardament.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Înfruntînd submarinele, bombardierele și torpiloarele de care era atacat, [vasul de război sovietic] a reușit să se strecoare... și să-și ducă la bun sfîrșit importantele misiuni. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 108, 12/7.
      surse: DLRLC

etimologie: