7 definiții pentru bolometru


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bolometru sn [At: LTR / Pl: ~re / E: fr bolomètre] Aparat pentru măsurarea intensității radiației termice prin variația cu temperatura a rezistenței unui conductor electric.

BOLOMÉTRU, bolometre, s. n. Instrument pentru determinarea intensității radiației termice prin măsurarea încălzirii unui element sensibil expus radiației. – Din fr. bolomètre.

BOLOMÉTRU, bolometre, s. n. Instrument pentru determinarea intensității radiației termice prin măsurarea încălzirii unui element sensibil expus radiației. – Din fr. bolomètre.

BOLOMÉTRU s.n. Instrument foarte sensibil pentru măsurarea intensității radiațiilor electromagnetice, în special a celor din domeniul infraroșu. [< fr. bolomètre].

BOLOMÉTRU s. n. 1. aparat foarte sensibil pentru determinarea intensității radiațiilor electromagnetice. 2. instrument pentru măsurarea fluxurilor de radiații termice. 3. aparat cu care se măsoară strălucirea aparentă a stelelor. (< fr. bolomètre)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bolométru (-me-tru) s. n., art. bolométrul; pl. bolométre

bolométru s. n. (sil. -tru), art. bolométrul; pl. bolométre


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

BOLO- „energie radiantă, radiație”. ◊ gr. bole, bolos, „rază, suliță, săgeată” > fr. bolo-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. bolo-.~metrie (v. -metrie1), s. f., măsurare a intensității radiațiilor; ~metru (v. -metru1), s. n., 1. Instrument folosit pentru măsurarea fluxurilor de radiații termice. 2. Aparat pentru măsurarea cantității de energie radiantă. 3. Instrument pentru măsurarea intensității radiațiilor electromagnetice. 4. Aparat care măsoară strălucirea aparentă a stelelor.

Intrare: bolometru
bolometru substantiv neutru
  • silabație: -me-tru
substantiv neutru (N37)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bolometru
  • bolometrul
  • bolometru‑
plural
  • bolometre
  • bolometrele
genitiv-dativ singular
  • bolometru
  • bolometrului
plural
  • bolometre
  • bolometrelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bolometru

  • 1. Instrument pentru determinarea intensității radiației termice prin măsurarea încălzirii unui element sensibil expus radiației.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • 2. Aparat foarte sensibil pentru determinarea intensității radiațiilor electromagnetice.
    surse: MDN '00
  • 3. Aparat cu care se măsoară strălucirea aparentă a stelelor.
    surse: MDN '00

etimologie: