BOLNAV, -Ă, bolnavi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de o boală; (om) suferind, beteag. [Acc. și: (reg.) bolnav] – Din bg. bolnav.

bolnav, ~ă [At: CORESI, EV. VI/4 / A și: bol~ / Pl: i- / E: bg болнав] 1-2 1-2 smf, a (Persoană) care suferă de o boală Si: suferind. 3 a (Reg; fam; îs) – de oală Suferind de beție. 4 a (Înv; fig) Justificat. 5 a (Trs) Milog. 6 a (Trs) Ciung. 7 a (Trs) Cu un membru rupt. 8 a (Trs) Infirm. 9 (Trs) a Care este incurabil. 10 a (Trs; înv) Suferind de o boală venerică.

bolnăvi vr [At: DA ms / Pzi: ~vesc / E: bolnav] (Pop) A se îmbolnăvi.

îmbolnăvi [At: VARLAAM, C. 154 / S și: (înv) înb~ / Pzi: ~vesc / E: în- + bolnăvi] 1-2 vtr (A face să devină sau) a deveni bolnav Si: (îvp) a (se) bolnăvi. 3 vt (Reg) A schilodi. 4 vt (Fig) A supăra pe cineva.

bolnav, -ă adj. (în opoz. cu „sănătos”) 1 (despre ființe, despre corp sau părți ale corpului) Care nu se bucură de sănătate; care suferă de o boală sau de o infirmitate. Băieții fiind bolnavi, nu puteau munci (AGÂR.). ◊ (cu determ. introduse prin prep. „de”, care arată felul bolii, partea corpului atinsă de boală sau intensitatea ei). Bolnav de reumatism, petrecea ceasuri întregi singur, în nemișcare (D. ZAMF.). ◊ (deprec.) Bolnav la minte (sau la cap) = (despre oameni) care nu este în deplinătatea facultăților mintale; nebun. Bolnav la creier v. creier. ◊ Expr. Bolnav de moarte sau bolnav mort (ori copt), mort (ori copt) de bolnav = grav bolnav, foarte bolnav. Căzu la pat, bolnavă de moarte. (CR.). A cădea bolnav la pat v. cădea. ♦ (despre rațiune, minte, gîndire) Care se caracterizează prin reacții nefirești, anormale. Lucrarea sa arată o minte bolnavă. ♦ (subst.) Persoană care suferă de o boală, care și-a pierdut sănătatea. Bolnavul cerea o ulcică de apă (AGÂR.). ◊ Bolnav de nervi v. nerv. 2 (reg.; cu determ. care indică părți ale corpului) Care este schilod, infirm, ciung. Era bolnav de picioare (Istr.). 3 Ext. (despre plante, fructe, produse etc.) Care este atins de boală, care este în stare proastă sau care nu mai este întreg, alterat. Cartof bolnav. ◊ Compar. Ca frunza bolnavă a carpenului sur (I. BAR.). 4 Analog, (despre obiecte) Care este în stare proastă sau care nu mai este întreg, rezistent, trainic. Construcție bolnavă. 5 Fig. (despre oameni, colectivități) Care este alterat din punct de vedere moral, ai cărui comportament demonstrează alterarea morala. Zicea că trăiește într-o societate bolnavă, ticăloasă. ♦ (despre însușirile, caracterul, fizionomia etc. ale oamenilor) Care arată, exprimă, trădează lipsa de vigoare, suferința (fizică sau morală). Are o înfățișare bolnavă. 6 Fig. Care este neprielnic pentru sănătate; insalubru, poluat. În mină era un aer bolnav. • acc. și (reg.) bolnav, pl. -i, -e. /<bg. болнав.

bolnăvi vb. IV. (pop.) 1 tr. (fact.) A îmbolnăvi, a face să fie bolnav. 2 refl. A se îmbolnăvi, a cădea la pat. • prez.ind. -esc. /bolnav + -i.

BOLNAV, -VĂ adj. și sm. f. 🩺 Care pătimește de-o boală (contr. SĂNĂTOS); proverb: ~ul multe zice și sănătosul face ce știe; 👉 BOGAT [blg.].

BOLNĂVI, ÎMBOLNĂVI (-ăvesc) I. vb. tr. 🩺 A face bolnav: necumpătarea bolnăvește trupul (ZNN.). II. vb. refl. A căpăta o boală, a cădea bolnav: se bolnăvi de lîngoare (NEGR.).

BOLNĂVIOR adj. dim. BOLNAV. Cam bolnav: i-a trecut copilei, parcă nu mai visase cineva c’ar fi fost bolnăvicioasă (CAR.).

BOLNAV, -Ă, bolnavi, -e, adj., s. m. și f. (Ființă) care suferă de o boală; (om) suferind, beteag. [Acc. și: (reg.) bolnav] – Din bg. bolnav.

BOLNAV, -Ă, bolnavi, -e, adj. (în opoziție cu sănătos) Atins de o boală; suferind. Să doarmă dus băiatul Bolnav și obosit! IOSIF, PATR. 35. El se vedea bolnav, prăpădit, fără putere de a munci, aruncat în izbeliștea nenorocirilor. VLAHUȚĂ, O. AL. 102. Trimet să-l întrebe de sănătate și mi se răspunde că era greu bolnav în așternut. GHICA, S. A. 84. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «de», arătînd felul bolii sau partea corpului atinsă de boală) Bolnav de inimă. Bolnav de friguri. ▭ Ochii îi erau întunecați, tulburi, nestrăvezii, cum sînt uneori ochii celor bolnavi de piept. DUMITRIU, N. 159. Nu înțeleg nimica... s-a tînguit lelea Ileana, privind cu îndoială ochii mari și bolnavi de trudă ai lui Alecuț. SADOVEANU, N. F. 107. Țipenie de om nu le deschidea ușa, parcă erau bolnavi de ciumă. CREANGĂ, P. 73. ◊ Fig. Pe un pat sărac asudă într-o lungă agonie Tînărul. O lampă-ntinde limb-avară și subțire, Sfîrîind în aer bolnav. EMINESCU, O. I 52. ◊ Expr. Bolnav de moarte sau bolnav mort = grav bolnav. Slabă și stîlcită cum era, [macra] căzu la pat, bolnavă de moarte. CREANGĂ, P. 13. ♦ (Substantivat) Iordache îi zise Pîrvului, bolnavului... DUMITRIU, B. F. 32. ◊ (Adverbial, rar) Ațipise într-un somn bolnav de greu, ca o noapte imensă cu toate geamurile cerului închise. POPA, V. 153. – Accentuat și: (Mold., Transilv.) bolnav.

BOLNĂVI vb. IV v. îmbolnăvi.

ÎMBOLNĂVI, îmbolnăvesc, vb. IV. Refl. A deveni bolnav, a cădea bolnav. Într-o primăvară rece, Elvira se îmbolnăvi de piept și se stinse în scurt. SADOVEANU, O. I 433. Cînd o văd îngălbinesc! Și cînd n-o văd, mă-mbolnăvesc. COȘBUC, P. I 118. Pare că te văd iar c-ai să te îmbolnăvești. ALECSANDRI, T. I 175. ◊ Tranz. Boalele... năvălea Și-l îmbolnăvea. ȘEZ. IV 156. – Variantă: bolnăvi (STANCU, D. 79, SADOVEANU, D. P. 78) vb. IV.

BOLNAV, -Ă, bolnavi, -e, adj. (Adesea substantivat) Atins de o boală; suferind. ◊ Expr. Bolnav de moarte = grav bolnav. – Bg. bolnav.

BOLNĂVI vb. IV. v. îmbolnăvi.

bolnav-robot s. m. ◊ „Un profesor de la Facultatea de medicină din Tokio a pus la punct un bolnav-robot, capabil să simuleze simptomele câtorva zeci de maladii.” Sc. 24 II 83 p. 5 //din bolnav + robot//

BOLNAV ~ă (~i, ~e) și substantival (despre ființe) Care suferă de o boală; afectat de o boală; suferind. /<bulg. bolnav

A ÎMBOLNĂVI ~esc tranz. A face să se îmbolnăvească. /în + bolnav

A SE ÎMBOLNĂVI mă ~esc intranz. A deveni bolnav; a pierde din capacitatea normală de funcționare a organismului (în urma acțiunii unor factori dăunători sănătății). ~ de grijă. /în + bolnav

bolnav a. care suferă de boală. [Bulg. BOLNAV].

bolnăvì v. 1. a face bolnav; 2. a cădea la pat.

bolnáv (vest) și bólnav (est), -ă adj. (bg. bolnáv. V. boală). Care suferă de o boală. – Și bonláv (Bz.).

bolnăvésc V. îmbolnăvesc.

îmbolnăvésc v. tr. Fac bolnav. V. refl. Devin bolnav. – În nord boln-.

bolnav adj. m., s. m., pl. bolnavi; adj. f., s. f. bolnavă, pl. bolnave

îmbolnăvi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbolnăvesc, 3 sg. îmbolnăvește, imperf. 1 îmbolnăveam; conj. prez. 1 sg. să îmbolnăvesc, 3 să îmbolnăvească

bolnav adj. m., s. m., pl. bolnavi; adj. f., s. f. bolnavă, pl. bolnave

îmbolnăvi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbolnăvesc, imperf. 3 sg. îmbolnăvea; conj. prez. 3 să îmbolnăvească

bolnav adj. m., s. m., pl. bolnavi; f. sg. bolnavă, pl. bolnave

bolnăvi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolnăvesc, imperf. 3 sg. bolnăvea; conj. prez. 3 sg. și pl. bolnăvească

îmbolnăvi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbolnăvesc, imperf. 3 sg. îmbolnăvea; conj. prez. 3 sg. și pl. îmbolnăvească

bolnav

bolnav.

îmbolnăvesc, -veam 1 imp.

bolnav (-vă), adj. – Care suferă de o boală, beteag. Bg. bolnav (Cihac; DAR); cf. boală, boli. – Der. bolnăvi, vb. (a îmbolnăvi, a suferi, a molipsi); bolnăvie, s. f. (înv., boală lungă); bolnăvicios, adj. (care se îmbolnăvește ușor); bolnăvos, adj. (înv., bolnăvicios); bolni, vb. (înv., a îmbolnăvi); bolnicios, adj. (rar, bolnăvicios); îmbolnăvi, vb. (a îmbolnăvi, a molipsi).

a fi bolnav de nasulie expr. (adol., vulg.) a fi extrem de antipatic.

a se îmbolnăvi de deces expr. (glum.) a muri.

BOLNAV adj. (MED.) nesănătos, suferind, (rar) morbos, (înv. și pop.) războlit, (înv. și reg.) neputincios, pătimaș, rău, (Transilv. și Ban.) beteag, (Transilv.) marod, (înv.) lânced, malad, mișel, pătimitor. (Om ~.)

BOLNĂVI vb. v. îmbolnăvi.

ÎMBOLNĂVI vb. (MED.) (înv. și pop.) a (se) războli, (pop.) a (se) bolnăvi, (Transilv. și Ban.) a (se) beteji.

BOLNAV adj. nesănătos, suferind, (rar) morbos, (înv. și pop.) războlit, (înv. și reg.) neputincios, pătimaș, rău, (Transilv. și Ban.) beteag, (Transilv.) marod, (înv.) lînced, malad, mișel, pătimitor. (Om ~.)

bolnăvi vb. v. ÎMBOLNĂVI.

ÎMBOLNĂVI vb. (înv. și pop.) a (se) războli, (pop.) a (se) bolnăvi, (Transilv. și Ban.) a (se) beteji.

Bolnav ≠ sănătos

A (se) îmbolnăvi ≠ a (se) însănătoși