3 intrări
29 de definiții
din care- explicative (17)
- morfologice (3)
- relaționale (4)
- etimologice (2)
- specializate (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BOLFĂ, bolfe, s. f. (Pop.) Nodul, umflătură produsă, de obicei sub piele, de o lovitură sau de o boală. – Cf. ucr. bolfa.
bolcă sf vz bolfă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bolf sn [At: LB / Pl: ~e / E: nct] (Reg) Bolovan.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bolfă sf [At: MARIAN, D. 129 / V: (Mol) boal-, bolcă / Pl: ~fe / E: nct] 1 Umflătură. 2 (Lpl) Gâlci. 3 Difterie. 4 (Lpl) Scrofule. 5 (Trs; rar) Nod.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bolfi vtr [At: MURNU, O. 93 / V: ~fa / Pzi: ~fez, ~fesc / E: bolfă] (Reg) 1-2 A (se) umfla.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
boalfă s.f. v. bolfa.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
bolfă s.f. (pop.) 1 Nodul, umflătură produsă, de obicei sub piele, de o lovitură sau de o boală. 2 Amigdală, gîlcă. • pl. -e. și (reg.) boalfă s.f. /form.expr.; cf. ucr. больфа.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
❍BOLF (pl. -furi) sn. Trans. Bolovan, pietroiu.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
BOLFĂ (pl. -fe) sf. 🩺 1 Umflătură: o babă... cu o ~ mare în obrazul stîng (VLAH.) ¶ 2 Gîlcă, amigdalită: cînd... ai bolfe, să te lovești la ele de trei ori cu un ciolan de mort, și-ți trece (GOR.) ¶ 3 pl. Anghină, difterie.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
BOLFĂ, bolfe, s. f. (Pop.) Nodul, umflătură produsă, de obicei sub piele, de o lovitură sau de o boală. – Cf. ucr. bolfa.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
BOALFĂ s. f. v. bolfă.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BOLFĂ, bolfe, s. f. 1. Umflătură (de obicei la cap) produsă de o lovitură (v. cucui) sau de o boală. O babă... c-o bolfă mare în obrazul stîng. VLAHUȚĂ, CL. 99. 2. (Mai ales la pl.) Gîlci. O bolfă ce se face între fălci, la înghițitoare. I. IONESCU, D. 372. – Variantă: boalfă s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BOLFĂ, bolfe, s. f. (Pop.) 1. Umflătură produsă de o lovitură sau de o boală. 2. Gîlcă. – Comp. ucr. bol’fa.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BOLFĂ ~e f. pop. Umflătură sub piele, provenită, de obicei, în urma unei lovituri sau a unei boli; tumoare dură; nod. /cf. ucr. bol’fa
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
bolfă f. Mold. pl. gâlci, anghină. [Cf. dial. bolf, boț].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*angínă f., pl. e (lat. angina). Med. Inflamațiunea gîtuluĭ. Angină difterică, o boală grea caracterizată pin unflarea amigdalelor, acoperirea lor cu o membrană albă, apoĭ gălbie, tuse, paliditate și amețeală. (Pop. bolfe și șopîrlaiță). Cînd se întinde la faringe e și maĭ gravă. (Se maĭ numește și crup și gușter). – Ob. anghină.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
bólfă f., pl. e (vsl. bolĭfa, bolfă; bg. bolka, suferință). Unflătură (tumoare) dureroasă orĭ nu pe corp orĭ pe față. Pl. șopîrlaiță, angină difterică.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
bolfă (reg.) s. f., g.-d. art. bolfei; pl. bolfe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
bolfă(pop.) s. f., g.-d. art. bolfei; pl. bolfe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bolfă s. f., g.-d. art. bolfei; pl. bolfe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BOLF s. v. bolovan, pietroi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BOLFĂ s. v. amigdalită, anghină difterică, difterie, gâlcă, ieșind, ieșitură, proeminență, protuberanță, ridicătură, umflătură.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
bolf s. v. BOLOVAN. PIETROI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
bolfă s. v. AMIGDALITĂ. ANGHINĂ DIFTERICĂ. DIFTERIE. GÎLCĂ. IEȘIND. IEȘITURĂ. PROEMINENȚĂ. PROTUBERANȚĂ. RIDICĂTURĂ. UMFLĂTURĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
bolf (-fe), s. n. – (Trans.) Bloc de piatră, stîncă. Origine incertă. Ar putea fi formație regresivă, bazată pe cuvîntul următor, caz în care ar aparține unei rădăcini este cel de „masă informă și moale”, care nu se potrivește cu accepția bolf. S-ar putea presupune un sl. *bolŭvŭ, de unde sl. bolŭvanŭ (< rom. bolovan). Fonetismul ar fi normal, cf. vătaf, vîrf. Dificultatea constă în faptul că se admite în general că bolŭvanŭ nu este cuvînt sl., ci de origine persană, cf. bolovan; însă această supoziție nu este decît o simplă ipoteză. În orice caz, trebuie să le excludem, pentru rom., der din lat. bulbus (Diez, Gramm., I, 26; Koerting, 1637; cf. Densusianu, Rom., XXXIII, 275). A. Scriban pornește de la rut. boljfa „tumoare”, care pare a proveni din rom., și de la bg. bolka „suferință”, cu care probabil nu are nici o legătură. Giuglea, Contributions, 12, indică mag. bolha „purice”; și Drăganu, Dacor., V, 334, mag. golyva „ciupercă, iască”.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bolfă (bolfe), s. f. – Nodul, umflătură, tumoare. Creație expresivă, cf. bîrfi, borh-, borț, buh-, bulz. – Der. bolfe, s. f. pl. (gîlci, amigdalită), cf. boarfe; bolfi, vb. (a umfla, a se mări); bolfos, adj. (umflat); bulfei, adj. (umflat); Dolfa, s. f. (nume de cățea); Dolfu, Dulfu, s. m. (nume propriu de cîine); dolfan, adj. (Trans., bogătan, înstărit, opulent); dolofan, adj. (rotofei, grăsuț), pe care Cihac, II, 99 (urmat de Candrea) îl pune în legătură în mod curios cu sl. dolŭfinŭ „delfin”. Din rom. provine rut. boljfa „tumoare” (Candrea, Elementele, 407).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
bolfă, bolfe, s.f. (reg.) 1. Nodul, gâlcă, umflătură, cucui; tumoare: „Dacă i s-o făcut la cineva o bolfuță undeva, o atingi cu turta de câteva ori și să duce” (Bilțiu, 2009: 60; Săcel). 2. (peior.) Față, chip, înfățișare. – Cf. ucr. bolfa (DEX); creație expresivă (DER).
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bolfă, bolfe, s.f. – (reg.) 1. Nodul, gâlcă, umflătură, cucui; tumoare (ALRRM, 1969: 8). 2. Cocoașă (în Borșa, Moisei și Vișeu). 3. (peior.) Față, chip, înfățișare (Maram. Nord: Strâmtura). – Et. nec. (MDA); cf. ucr. bolfa (DEX); creație expresivă (DER). Cuv. rom. > ucr. boljfa „tumoare” (Candrea, cf. DER).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bolfă, -e, s.f. – 1. Nodul, gâlcă, umflătură, cucui; tumoare (ALR 1969: 8). 2. Cocoașă (în Borșa, Moisei și Vișeu). – Creație expresivă (DER); Din rom. provine ucr. bolfa „tumoare” (Candrea cf. DER).
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
bolfă, bolfesubstantiv feminin
- 1. Nodul, umflătură produsă, de obicei sub piele, de o lovitură sau de o boală. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- O babă... c-o bolfă mare în obrazul stîng. VLAHUȚĂ, CL. 99. DLRLC
-
- 2. Gâlcă. DLRLCsinonime: gâlcă
- O bolfă ce se face între fălci, la înghițitoare. I. IONESCU, D. 372. DLRLC
-
etimologie:
- bolfa DEX '09 DEX '98